Ultimul tren spre Vest

„Spre deosebire de mecanicismul manipulator al celor mai multe scrieri de acest gen, cartea lui Jochen M. Richter o consider a fi nu doar originală, dar și provocatoare. Originală deoarece autorul a adus în prim-plan opinii ale unor persoane implicate în procesul extinderii UE și al negocierilor de aderare a României, iar nu formulările criptate ale rapoartelor insti­tuțiilor din Bruxelles, care, se vede și din spusele multor intervievați, conțineau frecvente jocuri de limbaj ale unor interese diferite. Provocatoare pentru că lucrarea, pe care editura clujeană Școala Ardeleană o publică în limba română, arată că o cercetare științifică serioasă a procesului aderării României la UE ar aduce nu doar o cunoaștere suplimentară, dar, mai ales, o înțelegere mai bună a ceea ce a fost și ce rezultate putea oferi poporului român șansa aderării și integrării europene.”

„În nouă capitole captivante, Richter își povestește expe­riența specifică și folosește interviuri cu participanți și co-creatori, de la eforturile de aderare ale României până la consecințele acestei acțiuni. Începând cu punctul de vedere european, s-ar părea că la Bruxelles a fost subestimată complexitatea problemei, în timp ce, din punct de vedere german, obligația morală a fost cea care a dominat, iar impulsul negocierilor a trebuit să fie folosit. Privind retrospectiv, Richter se întreabă dacă UE a fost îndeajuns de receptivă între 2004 și 2007. Pentru România, în orice caz, a fost șansa – poate ultima oportu­nitate – de a adera la râvnita comunitate de state.”