Scurt îndrumar de scenaristică și două exemple

Ceea ce ar trebui urmărit în film este adevărul – evident, într-un anumit tip de film, cel de autor. Din păcate, de multe ori, oamenii ajung să vorbească despre ei înșiși (ca regizori, scenariști sau actori), lăsând la o parte smerenia. Primează retorica sau teza, predica sau lupa orientată spre sine, confundându-se perspectiva personală cu trasul de mânecă, estetica cu demonstrația, stilistica cu măiestria. Punctul de plecare în această excursie spre adevăr este scenariul. Dacă scenariul este tratat cu onestitate, dacă povestea este spusă fără dorința de a demonstra, de a amuza cu orice preț sau de a stoarce lacrimi, fără nevoia de a te pune pe tine ca autor în prim-plan, atunci măcar punctul de plecare este unul potrivit. (EMANUEL PÂRVU)

* * *

Îmi asum riscul pariului că anii următori sau ceva mai îndepărtați îl vor consacra pe Emanuel Pârvu drept un proeminent challenger, în plutonul celor ce vor prelua ștafeta de la protagoniștii anilor 2001-2015. (VALERIAN SAVA)

* * *

Fie că a fost/este scenarist, dramaturg, actor, regizor, profesor (prefer să evit diferitele etape didactice pentru că mai importantă e vocația decât administrația), Emanuel Pârvu a făcut totul cu mare atenție, aș zice cu o mare concentrare la ce trebuie să spună și la ce va înțelege privitorul, fie că acesta din urmă stă într-o sală de cinematograf, de teatru sau în fața unui ecran. Tocmai această grijă trebuie avută în vedere când veți citi acest Scurt îndrumar de scenaristică, în fapt, un (mic) manual, însoțit și de două dintre scenariile pe care autorul le-a scris, un lungmetraj, Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor, și un scurtmetraj, Totul e foarte departe. (FLORIN BARBU)