Jurnal de front

„Război!” Cuvânt magic pentru unii: cuceriri, desfătări, dar mizerie pentru cei ce l-au făcut cu adevărat, cu tot cortegiul lui de nenorociri.

Luptând în „Centrul Studențesc” pentru intrarea în acțiune, ne dăm seama că neutralitatea distrugea în noi orice sentiment de demnitate, fiindcă atunci când popoare întregi își trimiseseră soldații să lupte contra armatelor teutone și să-și dea viața pentru patria lor, politicienii noștri se târguiau pentru cuceriri teritoriale. În așteptare, Ministerul Finanțelor își umplea tezaurul cu aur prin taxa de export, cu care moșierii vindeau vagonul de grâu pentru englezi, la prețul de 500 lei aur.

Viața lui Corneliu Gancevici a fost efervescentă și a lăsat urme adânci în domeniul medical, pe care nu l-a părăsit niciodată. În anumite perioade ale vieții, indiferent de opiniile politice, și-a făcut datoria ca militar față de țară și, în egală măsură, nu și-a abandonat convingerile militante. Memorialistica sa din Războiul de Întregire scrisă, totuși, la începutul anilor `60, prezintă realitatea dură a războiului, tușată și mai întunecat de convingerile revoluționare intime. Oameni corecți și oameni incorecți, eroi și sacrificii, escroci și combinații veroase, toate au existat și s-au perpetuat. Prin ochii medicului, toate capătă o altă dimensiune, în care finalul nu poate fi decât o societate egalitară. Visul i s-a împlinit, deși nu știm dacă realitatea postbelică a celui de-Al Doilea Război Mondial i-a împlinit așteptările. Oricum, la 25 de ani orice om are așteptări și este înclinat spre acțiuni revoluționare. Poate tocmai de aceea amintirile sale de război, pline de oameni, fapte și întâmplări, sunt atât de critice, dar extrem de incitante.