Amintiri (Vol. 2) 1910-1918

Critic şi istoric de artă, muzeograf, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, Alexandru Tzigara-Samurcaş a condus Fundaţia Universitară Carol I, astăzi Bibioteca Centrală Universitară „Carol I“, timp de 47 de ani, din 1899 (la 1 ianuarie este numit în funcţia de bibliotecar) până în 1946. Cu începere de la 1 aprilie 1914 devine directorul Fundaţiei, funcţie pe care o va deţine până la pensionarea sa, în decembrie 1946.

Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat.

Situaţia se deteriorează după Al Doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.