Cărțile lui Enoh

Prima carte a lui Enoh, Cartea etiopiană a lui Enoh, sau Enoh 1 este mai cunoscută sub denumirea Cartea lui Enoh. Deși această carte este considerată apocrifă pentru dogma occidentală, ea este conținută în Biblia Etiopiană. A fost considerată sacră de către unii dintre cei mai importanți adepți ai lui Hristos, dar a fost exclusă din Biblia Canonică și a dispărut timp de secole până când a fost redescoperită în 1773 în Etiopia. Acest manuscris a fost tradus mai întâi în engleză în anul 1820 și în germană în anul 1830. Potrivit majorității cărturarilor, o parte din carte a fost scrisă în secolul al III-lea i. Hr. și o parte, în secolul I d. Hr. (partea legată de Fiul Omului).

Deși seria completă de copii ale Cărții lui Enoc sunt K 9 sau Kebran 9, sunt datate de la sfârșitul secolului al XIV-lea la începutul secolului al XV-lea în Biblioteca de microfilme monahale etiopiene (EMML 2080) fragmentele găsite în Qumran din anii '50 au o vechime de peste 2 000 de ani. Alte manuscrise vechi importante sunt Abbadianus 55 (posibil în secolul al XV-lea) și Orient 485 de la British Museum (prima jumătate a secolului al XVI-lea). Cea de-a două Carte a lui Enoh a fost găsită în manuscrise slavone și era prezentă în vechea Biblie Slavonă. De obicei, datează din primul secol d. Hr., deși Matei cel Negru în Ghidul Oxford al oamenilor și locurilor din Biblie, afirmă că nu există manuscris anterior secolului al XIV-lea i. Hr. Cartea a treia a lui Enoh, Enoh Ebraic, sau  Enoh 3, este un text rabinic scris inițial în ebraică datat de obicei din secolul al V-lea d. Hr. Unii experți cred că a fost scris de rabinul Ismael (secolul al ÎI-lea e.n.), familiarizat atât cu Enoh 1, cât și cu Enoh 2.