Munca actorului asupra rolului - Etica

O CARTE FUNDAMENTALĂ ÎN ISTORIA TEATRULUI ȘI UN GHID EXTREM DE NECESAR PENTRU ACTORI, REGIZORI ȘI ALȚI PROFESIONIȘTI AI SCENEI!

Prin volumul Munca actorului asupra rolului, Konstantin Stanislavski încheie trilogia dedicată „sistemului“ său, care a revoluționat modul de a privi lumea și de a o reda pe scenă. Concepută mai degrabă ca un ghid, și nu ca un manual de instrucțiuni, această lucrare examinează metodele prin care un actor își construiește personajul, pornind de la piese extrem de contrastante, cum ar fi Prea multă minte strică, de Aleksandr Griboedov, Othello, de William Shakespeare, sau Revizorul, de Nikolai Gogol. Urmărind procesul de creație al actorului, de la prima lectură până la finalizarea spectacolului, Stanislavski explorează modul de abordare a rolurilor, făcând trecerea de la stilul demonstrativ, „teatral“ de a juca la cel autentic, axându-se pe adevărul personajului, pe etapele de cunoaștere, de trăire și de întrupare ale rolului sau pe situațiile date ale piesei. El arată cum poți crea o viață interioară care să dea substanță cuvintelor autorului, conturând, de-a lungul textului, imaginea unui artist autentic, care uneori eșuează, dar care întotdeauna caută răspunsuri pline de adevăr.

În volumul de față, am inclus și lucrarea Etica, scrisă de Stanislavski în 1908, al cărei scop nu e doar acela de a propune o conduită etică a actorului, ci și de a oferi informații suficient de fascinante și de folositoare pentru cei care aleg o meserie plină de mistere, dar și de reguli.

„Stanislavski a propus o abordare cu totul inovatoare, o nouă tehnică de actorie bazată pe o analiză profundă a liniei personajului, a logicii acțiunilor, a evenimentelor și a situațiilor date, axată pe dezvoltarea unei partituri de acțiuni fizice și psihologice.” Nikita Betehtin

„Nu stă în puterea mea să definesc iubirea din punct de vedere științific. Asta e treaba psihologilor. Arta nu e știință, deși trăiește în armonie cu știința. Ca actor, eu trebuie să extrag permanent material de creație și cunoștințe din viață și din știință, dar în momentele de creație m-am obișnuit să-mi trăiesc propriile sentimente creatoare, să apelez la impresii noi sau experimentate înainte, la percepții, la intuiție... M-am obișnuit să le cer ajutorul în toate momentele importante ale vieții creatoare. Și de data asta nu-mi voi trăda obiceiul artistic, nu voi amesteca arta și știința în momentul creației. Pentru asta există o mulțime de vânători, dar eu nu sunt unul dintre ei.”