Tao trăit

Cartea face din seria de discursuri Tao: Cele trei comori, cuprinzând comentariile lui Osho pe marginea aforismelor lui Lao Tzu. În comentariile sale, Osho combină viziunea înțeleptului chinez cu propria experiență și înțelegere.

Îl numește pe Lao Tzu „purtătorul de cuvânt al vieții”, pentru felul cum acesta surprinde unitatea contrariilor, absurditățile vieții, obișnuitul ei și frumusețea senină a acestui obișnuit. El răspunde, de asemenea, întrebărilor puse de discipoli: care este diferența dintre disciplină și control? Ce se întâmplă când o ființă iluminată se dizolvă în cosmos? De ce a ales ca ultima sa încarnare pe pământ să fie într-o formă masculină?

Corpul e precum un templu, e unul dintre miracolele cele mai mari care există. Bucură-te de el, celebrează-l, fiindcă prin intermediul lui sunt posibile toate celebrările. Fără el vei fi doar un duh într-o mașinărie.

Un om religios este cel care trăiește minunându-se, cel care se simte perfect în largul lui în starea de minunare și care nu se grăbește câtuși de puțin să o distrugă. În felul acesta el ajunge să cunoască nu răspunsurile, ci misterul de pretutindeni.

Religiile au fost dintotdeauna împotriva lui Dumnezeu. Ele ți-au umflat egoul, te-au făcut superior, elevat, supraom, spiritual. Toate astea sunt niște aiureli. Trebuie să fii pur și simplu un om obișnuit și să te bucuri. A fi obișnuit reprezintă lucrul cel mai extraordinar care ți se poate întâmpla. Dorința de a fi extraordinar, de a fi spiritual, supraom, mai presus de lumea aceasta, este o manie. Numai tao e o religie naturală. Toate celelalte religii sunt în mod subtil nenaturale.

Lao Tzu este viitorul întregii umanități, și orice posibilitate de beatitudine și de binecuvântare trece prin el.