Sri Ramana Gita

Convorbiri cu BHAGAVAN SRI RAMANA MAHARSHI

Îndrumar spiritual pe Calea Cunoașterii

Sri Ramana Gita conține esența învățăturii Vedanta și a științei Yoga (Mantra Yoga, Raja Yoga, Jnana Yoga și Bhakti Yoga), redate prin aforisme scurte, dar pline de înțeles tainic, revelat cu multă abilitate de marele poet și ascet indian, Sri Vasishta Ganapathi Muni, devot al marelui Înțelept Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Cartea este alcătuită din capitole tematice (meditația, Jnana, știința Inimii, controlul minții, societatea, tăierea nodului, Bhakti, starea celor desăvârșiți etc.) ce cuprind întrebări puse Înțeleptului Sri Ramana Maharshi de mari personalități spirituale ale timpului (inclusiv de autor), între anii 1913-1917. Marele Înțelept răspunde concis, cu exactitatea celui care a experimentat Adevărata Iluminare, realizarea Sinelui, mântuirea deplină sau îndumnezeirea, în limbaj creștin.

Traducerea de față este făcută cu grija exactității sensului și cu dorința sinceră de a fi de folos practicanților spirituali, indiferent de religie sau credință, pentru că Yoga și interogația „Cine sunt eu?” se adresează tuturor celor care sunt însetați de aflarea Adevărului despre ei înșiși și despre lume.

„Creația nu este nici bună, nici rea; ea este așa cum este. Mintea omului face tot felul de construcții mentale prin fenomenul de percepere a creației, cărora, conform cu propriile interese, le atribue nume și forme și le califică ca fiind bune sau rele, le suprapune peste creație punând în evidență o lume tot de nume și forme, lume percepută specific de fiecare minte în parte, care se vrea a fi chiar creația. De exemplu, o femeie este pur și simplu o femeie, dar o minte o numește „mamă”, o alta o numește „soră”, încă o alta o numește „mătușă”, și așa mai departe. Bărbații iubesc femeile, urăsc șerpii și sunt indiferenți la iarba sau la pietrele de pe marginea drumului. Aceste asocieri sunt cauzele întregii suferințe a lumii. Creația este asemenea unui arbore banian: păsările vin să-i mănânce fructele sau să se adăpostească sub frunzișul lui, oamenii se răcoresc la umbra sa, unii chiar pot să se agațe de ramurile lui, totuși copacul își continuă liniștit viața nepăsător și inconștient de foloasele pe care le oferă. Mintea însăși este aceea care își creează propriile dificultăți și apoi strigă după ajutor. Este oare Dumnezeu atât de părtinitor încât să dea pace cuiva și suferință altcuiva? Ȋn creație este loc pentru orice, dar omul refuză să vadă binele, starea de armonie, frumosul, și continuă să se plângă aidoma celui flămând care stând în fața unei mâncări delicioase, în loc să întindă mâna să-și potolească foamea, el continuă cu lamentările. A cui este greșeala, a lui Dumnezeu sau a omului? Din fericire însă pentru om, Dumnezeu, în nemărginita Sa ȋndurare, nu-l părăsește niciodată. El întotdeauna îi mai dă o șansă trimițându-i Ȋnvățători și Scripturi pentru a-l ghida spre a-și descoperi propriile greșeli, pentru ca în cele din urmă să-și poată dobândi fericirea eternă.”

Sri Bhagavan Ramana Maharshi - Guru Ramana, S. S. Cohen, Partea II, 3