Imposibila pace în Mediterană

Teritoriu vast și plural, spațiu al tuturor contradicțiilor posibile, Mediterana constituie miezul dialogului dintre Boris Cyrulnik și Boualem Sansal, care cercetează împreună sinuoasa istorie și relațiile culturale, politice și economice care s-au țesut de-a lungul acestor maluri. Preocupați să înțeleagă cauza războaielor care au fracturat, de mii de ani, această regiune aflată la granița dintre creștinism și islam, cei doi gânditori descoperă, în mod surprinzător, o suită de contraste care conferă Mării Mediterane caracterul unic în peisajul geopolitic al zilelor noastre. Pe de-o parte, evocă spiritul legendar al locului unde s-a născut civilizația, impulsionat de creativitate și de o vitalitate intempestivă, iar pe de alta, atrag atenția asupra amenințării islamismului, ce pune în pericol însuși viitorul regiunii. Între granițele sale friabile, reapar vechile resentimente, agravate de terorism și noile migrații – o constatare îngrijorătoare care, în viziunea interlocutorilor, nu oferă prea multe motive de optimism.

„Aflați la opt sute de kilometri distanță unul de celălalt, Boris Cyrulnik și Boualem Sansal au acceptat să discute despre rădăcinile conflictului care sfâșie zona Mediteranei. Ei au trecut în revistă, fiecare potrivit cu propria sensibilitate, perioadele de fractură și sechelele colonizărilor. A fost interesant de constatat, de-a lungul săptămânilor, felul cum, pe firul întrebărilor și al propriilor răspunsuri, fiecare avansa fără concesii, completând argumentația celuilalt, care, la rândul său, revenea asupra unei idei, a unui concept meritând, în viziunea sa, o digresiune, a unei amintiri personale sau a unei analize mai globale. Astfel s-a derulat, la distanță, o conversație în care pozițiile au fost adeseori remarcabil de apropiate, prin rezistența comună la «seismicitatea» evocată de Edgar Morin în legătură cu conflictele care se perpetuează în regiunea Mediteranei... Au construit, astfel, un dialog care căpăta sens și forță, chiar dacă, uneori, un anumit pesimism îi determina să denunțe nebuniile Istoriei.” (José Lenzini)

Citate:

„Totul s-a născut aici: zeii tuturor panteonurilor și, ca recompensă, pentru cei mai vrednici, Dumnezeul unic cu nenumărații săi profeți. Aici s-a născut civilizația, mai întâi cea orientală și apoi, clandestin, cea occidentală, din care lumea a făcut un model de referință.” 

„Scotocesc mult prin cărțile de istorie, pentru că ele ne pun la dispoziție o metodă comparativă, ne permit să înțelegem că adevărurile nu sunt absolute. Ele sunt, toate, relative. Toate se compensează reciproc și nu există nicio singură gândire filosofică sau științifică în afara contextului ei. Chiar dacă avem de-a face cu o gândire științifică, pentru a-i înțelege semnificația reală, trebuie să o repunem în contextul ei.”

„În această regiune ne aflăm în «duratele lungi», cum spunea Braudel. În aceste durate, nici actualitatea, nici logica faptelor imediate nu sunt factori care să provoace mișcările tectonice, ci memoria lungă și înceată și pulsiunile ei misterioase. În Mediterană, timpul este lung, până la încremenire, astfel încât modernitatea contează prea puțin în felul indigenului mediteraneean de a vedea lucrurile.” 

„Suntem incapabili să ne găsim sensul vieții în fericire. Singura fericire pe care o încercăm este aceea de a lupta împotriva nenorocirii, deci mereu este nevoie de nenorocire. O fericire care durează sfârșește prin a provoca un nonsens al vieții, iar oamenii care trăiesc de prea mult timp fericiți se pun la încercare; este o nevoie asemănătoare cu aceea a adolescenților noștri, care, pentru a avea dovada că valorează ceva, că vor ceva, se pun la încercare.”

„Reacționăm spunându-ne că pacea trebuie văzută într-o concepție dinamică, și nu statică, fiindcă ea permite procesului de naștere, viețuire și moarte să se desfășoare în echilibru, ca într-o funcție continuă, fără ruptură, fără puncte de inflexiune. Să ne naștem, să trăim și să murim în pace este un ideal spre care aspirăm, dar viața ne impune și alte procese, apărute din erupții, rupturi, salturi cuantice, haos născându-se din alt haos.”