Eu și cel de lângă mine. Relațiile interpersonale ale creștinului

V-am mai spus și cu altă ocazie care este părerea mea și cred că această este și părerea Bisericii. Trebuie să vedem cele doau limite între care trebuie să încadram abordarea temei procreării.

Am spus că avortul este cu desăvârșire interzis. Avem un bilețel cu o întrebare care spune: “Nu există nici o situație în care avortul poate fi acceptat?” Nu există! Am spus acest lucru și îl voi mai spune. Cel care a întrebat menționează unele motive pentru care avortul ar putea fi acceptat și întreabă: “Ce se va întâmplă în aceste cazuri?”, am spus însă clar că este cu totul interzis. Să ne referim acum la cele două extreme: oe de o parte, nu putem spune că evitarea nașterii de prunci este crimă. Este greu să spunem asta. Crimă este doar întreruperea sarcinii. Acesta este un prim aspect. Pe de altă parte, nu putem spune că nu este nimic greșit când un cuplu evită sarcină prin orice mijloc. Este “ceva”. Aici va interveni Biserică, cu iubire de oameni, cu îngăduință, cu compasiune și va luă o hotărâre. Dar, după părerea mea, nu putem spune în nici un caz că evitarea unei sarcini nu este nimic și deci că soții respectivi ar fi nevinovați.