În corp de val

Din fluxul continuu numele striga privind:

migrație spunea

și semănăm cu resturile.

O cantitate în pierdere

inutila constanță în derivă

care nu multiplică, oprită de la dreptul de a se perpetua.

Nu te urmărește nicio speranță dacă vezi

Și pe bună dreptate:

nici măcar pământul nu-i asemenea omului

prea întârziat să-i semene, să intervină…

(Dorotea, 31 ani, Ljuti Dolac, Bosnia-Herțegovina)

Trăim prea scurt pentru a rămâne în ceva

și vorbind arăta fluturii:

se sting repede spunea în șoaptă, doar după câteva zile.

Dacă te uiți bine avem același destin, dar cu mai puțină

ușurătate…

(Mohamad Fadl Ullah, 62 ani, Fez – Maroc)