Fără suflare

„Un vertij al ideilor prinse în metafore ascuțite, penetrante până la marginea nebănuită a simțurilor, te acaparează într-un fel de montagne russe la capătul căruia, oricât ai fi de pregătit, ieși cuprins de o stranie amețeală. Recitirea devine un exercițiu obligatoriu, pentru sedimentarea drojdiilor și condensarea sensurilor într-o imagine finală, dar efortul merită, pentru că, dincolo de perdeaua de fum a literelor, rămâne o construcție poetică durabilă, fără termen de valabilitate, apanaj al operelor artistice de valoare.” Andra Tischer

„Eul tău liric, glasul tău de vers, ritmul tău, par ale unei alte planete, pe care noi, cititorii, nu am călcat, dar pe care, prin iscusința ludică a harului tău, reușim s-o explorăm. Cum mânuiești tu cu-atâta zvâc biciul împletit din versuri, șfichiuind corzile unui pian, la care Erosul cântă melancolic, nu reușesc a desluși nici măcar în ceasul acesta, în care îți port poemele pe buze, ca mai apoi să le plimb printre bunătățile pieptului însetat de o viziune a sentimentelor, pe care omenirea o pierde din ce în ce mai abitir, dar tu o resuscitezi prin ivirea acestui volum de poezie de simțământ, de stare, creator de atmosferă aselenizată.” Ștefana Dicu