Probele în procesul civil

Principiul de drept român idem est non esse et non probări conduce la concluzia că procesul este un duel al probelor administrate de părți. Pentru că judecătorul să poată transă orice litigiu, respectiv raportul juridic dedus judecății, faptele invocate trebuie probate.

În literatură de specialitate, noțiunea de „proba” a primit mai multe înțelesuri: de la acțiunea de stabilire a existenței sau inexistenței unui anumit raport juridic, respectiv mijlocul prin care se poate stabili raportul juridic ce trebuie dovedit, până la rezultatul obținut prin folosirea mijloacelor de probă, cu alte cuvinte, măsură în care acestea au reușit să formeze convingerea judecătorului cu privire la existența sau inexistentă raportului juridic dedus judecății.

Fie că privim probele în accepțiunea lor de mijloace prevăzute de lege, prin care părțile tind la dovedirea unui fapt, fie că avem în vedere sensul de fapt probator, această instituție este crucială pentru justă soluționare a cauzei.

Având în vedere dezbaterile ivite în practică judiciară recentă, cercetarea hotărârilor cuprinse în volumul Probele în procesul civil a avut drept scop a evidențierea diferențelor față de reglementarea anterioară și a inovațiilor aduse de nouă legislație procesuala civilă în materia atât de importantă a probelor, precum și prezentarea jurisprudenței obligatorii relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Curții de la Strasbourg, a Curții Constituționale a României și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fără a epuiza problematică în domeniu, cele 126 de spete redate în lucrarea Probele în procesul civil oferă o imagine actuală asupra regimului probelor în procesul civil, fiind analizate, între altele, principiile incidente, regulile privind propunerea, admisibilitatea, încuviințarea, administrarea și aprecierea probelor, mijloacele de probă noi (înscrisurile pe suport informatic și înscrisurile în formă electronică), mijloacele materiale de probă, caracterul de titlu executoriu al anumitor înscrisuri, cu privire specială asupra aspectelor implicate de valoarea lor probatorie, regimul probelor în căile de atac, în legile speciale și în diferite materii (litigii cu profesioniști, insolvență, litigii de muncă, plângeri contravenționale, litigii fiscale).