Cuiburi de berze

„Nicoleta Beraru pune în centrul atenției exponenți ai generației ”singur acasă”. Interesul pentru această generație a fost mai întâi statistic, apoi din cifrele alarmante s-au născut rapid titluri tari de presă și câteva campanii sociale, însă în universul intim al acestor copii, aflați într-o situație de vulnerabilitate emoțională distinctă, nu s-au încumetat mulți autori să pătrundă. Subiectul e profund românesc și are ramificații în toate straturile societății noastre, de aceea e și incomod pe alocuri să privim în oglinda pe care ne-o așază în față autoarea. Călătorind alături de Luluța și Petrișor prin România, fie ea rurală sau cu pretenții de oraș universitar, simțind nesiguranța pașilor lor și dificultatea de a-și găsi locul, deslușim de unde ni se trag multe ca popor. Suntem fragili, dar îmbrăcăm fragilitatea în forme dintre cele mai dure fără să ne îngăduim să fim sensibili la suferința celuilalt, alternăm deznădejdi cu exaltări idealiste și ne dor fără încetare rănile de abandon. Pe imaturitatea noastră emoțională și-a clădit prosperitatea această clasă politică iresponsabilă care ne asmute cu orice prilej.” Sanda Nicola

„În Cuiburi de berze, Nicoleta Beraru ne propune o poveste renuanțată despre înstrăinarea care suprimă certitudinile și despre consecințele sufletești și sociale ale dezrădăcinării. Simbol al suspendării între două lumi, omul desprins din mediul său (de obicei rural) și plecat în străinătate pentru un trai mai bun ajunge să fie scindat între trecerea forțată la modernitate și un dor plin de nostalgie (nu doar de familie și un "acasă" pașnic și așezat, ci și de ambientul identitar). Astfel, devine străin în mod egal față de ambele lumi, fiind aruncat în relativitate și o suferință însoțită de dezorientare.” Violeta Borzea, editor