Trilogia ligură

„Nu cred că mă voi face vinovat de trufia erudiţiei semnalând faptul că volumele analizate aici alcătuiesc o triadă pe model hegelian. În Catedrala din auz, poetul se caută pe sine şi se pierde adesea. Nerostitele aduc înstrăinarea de sine, perspectiva în oglindă, în vreme ce Mai vorbim reprezintă ciclul sintetic, în şuvoiul căruia se adună nu numai firicelele de apă preluate din ciclurile anterioare, ci şi sinteza tematică şi ontologică a volumelor de dinainte de Poemele ligure. Ele marchează, pe de-a-ntregul, coerenţa lăuntrică a unui om în ochii căruia cuvântul poetic are, mai presus de toate, o funcţie introspectiv-soteriologică.” (Ştefan Borbély)

„Înainte de toate, Trilogia transilvană este cartea unui spaţiu identitar, esenţial, de la Jucu Nobil (…). Liguria, Genova-Pegli reprezintă ceea ce aş numi spațiul fiinţial, întregind structura de profunzime a fiinţei interioare, sub semnul unei constelaţii simbolice guvernate de şarpele psihopomp.” (Ioan Holban)

„Poet de o intelectualitate, o reflexivitate și o dicțiune a ideilor extrem de naturale, cu o certă vocație de artist-cetățean, Mircea Petean rămâne și unul dintre apărătorii cei mai calificați și, totodată, mai stimați, ai limesurilor marii poezii. ” (Ștefan Ion Ghilimescu)