Carte pentru minte, inimă și (wow!) literatură

„Mă aflu deliberat pe graniţa eseuroman, aşa este: scriu texte de frontieră. Şi da: eseista e dublată (se dedublează?] de povestaşă. Poate că eseul şi ficţia se opun. Nu şi pentru mine. Eu nu găsesc că proza e opusă diametral eseului. Mai mult încă: poezia ia câte ceva din eseu (şi mă gândesc la Mircea Ivănescu); Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter a lui Matei Călinescu mi se pare, ca să zic aşa, un „roman eseistic”. Cât despre I.L. Caragiale, o, e dramaturgul cel mai... impur: nu-i mai întâi şi mai întâi sociolog? Patimile după Pitești e un docu-roman,  cţiune simulată: e şi nu e autorul Goma personajul principal.

Magda Ursache