Copiii mari devin bizari

Copiii mari devin bizari este un roman pentru adolescenți, scris de doi autori: un profesor – Ovidiu Gligu, și o elevă – Letizia Timofte, care la cei 16-17 ani ai săi realizează un inedit debut literar. Cei doi autori „belgieni” conturează o frescă socială, un tablou regrupând două lumi aparent diferite dar totuși destul de asemănătoare: lumea adolescenților din România post-comu-nistă, și lumea adolescenților din diaspora românească.

Milioanele de români din diaspora alcătuiesc un univers aparte, având deja o tradiție de câteva decenii, cu trăsături spe-cifice, ușor de recunoscut și imposibil de ignorat. Acești oa-meni curajoși, chiar dacă au devenit cetățeni ai țărilor adoptive, se consideră în continuare români plecați la muncă în Occi-dent, ceea ce nu se poate spune, bineînțeles, despre copiii lor. Fie că sunt născuți în străinătate, fie că au ajuns acolo la vârste foarte mici, copiii anilor 2000 – adolescenții de azi – se găsesc într-o situație destul de complicată în raport cu țara părinților lor. De fapt proprii lor părinți sunt reprezentanții unei „culturi” pe care, uneori, ei nu o înțeleg, nu o recunosc și nu o acceptă.