Democraţia post-totalitară

Trăim oare într-un univers orwellian, condiționați și supravegheați în permanență de „noii stăpâni ai lumii”? Am putea gândi acest lucru la citirea anumitor discursuri critice care denunță noul „totalitarism” al piețelor și al media. În acest eseu stimulant, Jean-Pierre Le Goff se desprinde de acest schematism.

Sprijinindu-se pe Hannah Arendt și Claude Lefort, el propune un studiu comparativ care lamurește foarte bine fenomenul totalitar și mișcarea de modernizare de la sfârșitul secolului XX. El arată astfel că societățile europene democratice cunosc un proces specific de dezumanizare și de dezagregare, foarte diferit de totalitarism. Acest fenomen „post-totalitar” constituie punctul mort al democrațiilor.

Tocmai în acest cadru se cuvine să resituăm anxietatea existențială și socială și confuzia media: răsturnările istorice din ultimii treizeci de ani s-au deschis spre o viziune fantasmagorică a puterii și spre un antitotalitarism compromis. Pentru autor, reînvierea implică faptul că democrațiile europene trebuie, în fine, să accepte ambivalența propriei lor istorii, să înscrie modernizarea într-o viziune despre viitor și într-un proiect coerent. Numai cu acest preț vor evita reîntoarcerea maladivă la ele însele și ruptura de restul lumii.