Explozii controlate

„Cumva în linie cu textele ei mai vechi, Hristina Doroftei lucrează în acest volum cu o retorică dinamică, de data asta alimentată de un pretext palpabil, preluat din realitatea imediată. Peisagistica războiului, căci despre ea e vorba, e explorată aici cu o privire mobilă, care amplifică lucrurile, una în care încap atrocități și frici de tot soiul. De la un punct încolo, chiar una care țâșnește cu voluptate în decantarea amănuntelor suprarealist-macabre, pentru că poemele se lansează tot mai mult în niște exerciții de acrobație vizuală cu tușe viscerale. Până la urmă, însă, războiul e doar un punct declanșator pentru traume intimiste ceva mai cronicizate pe care nu-i rămâne decât să le redea cu o îngrijorare diluată, însă, de temperamentul ei instinctual. Nu că n-ar fi suficient material convulsiv aici, dar el este „îmbrăcat” pe măsură, cu o stilistică a frazei care mizează pe detaliul șocant și pe o sintaxă în cascadă, rulată la foc continuu, decorată, din loc în loc, cu tonuri de roșu ca „zmeura prea coaptă”. Love + war și-un pic de manierism al percepției = o cronică a anxietăților tulburată și incandescentă, în același timp.”