Tehnofob

scriu poeme pe telefon

dacă aș fi cu adevărat tehnofob

le-aș scrie cu pixul pe hârtie

dar ar trece pe lângă mine acea nanosecundă

un Y2K pe care îl tot aștept

ca un milenarist

ar trece cu viteza autobuzului

percepută prin lentilele

ce derulează peisajul

ambulanțele ar vâjâi pe lângă

n-aș auzi frecvența sirenei în schimbare

maiînaltămaiînaltă
mai joasă mai joasă

ecranele o iau razna

telefoanele vibrează convulsiv

apoi tăcerea de după focul de artificii

e ca atunci când a căzut metaversul

și timp de o seară

am avut cu toții liniște

încă aștept clipa

poate acum este