Judecătorul și jurnalul ars

„Am decis să țin un jurnal. Nu pot să stau dacă nu scriu ceva, scrisul e un fel de terapie, dar e și un mod de a transmite mesaje în lumea paralelă care ne înconjoară. Noi percepem doar zece la sută din acest univers, restul pare un mister. Nu e. Îl simțim cumva. Din acesta se reflectă tot felul de stări, gânduri, idei, ipoteze. Năvălesc peste noi. Este răspunsul! Bun, am ajuns la pensie. Și, ce? Cum? Am să fac un inventar în toate aceste, să văd cum stau cu viața...”