Economia socială

În fața schimbărilor rapide și profunde ale erei moderne, regândirea experienței economiei sociale, născută la mijlocul secolului al XIX-lea în contextul revoluției industriale, capătă o semnificație aparte. Nu este vorba doar de o istorie a ideilor economice, de o imagine de ansamblu a modelelor organizaționale și de guvernanță ale entităților de economie socială, ci și de o reevaluare a rolului și eficacității acestora în rezolvarea problemelor sociale contemporane. O astfel de lucrare se adresează profesorilor, cercetătorilor și studenților interesați de cel „de-al treilea sector”, dar și profesioniștilor din domeniul economiei sociale care au nevoie de repere teoretice și de noi grile de reflecție și analiză a activității lor.

Principiile cooperării și solidarității, ale activității economice colaborative, ale guvernanței democratice și participative care stau la baza economiei sociale capătă un nou sens în căutarea de soluții la probleme pe care nu le-am mai întâlnit până acum. Inovația socială generată de-a lungul istoriei de modele de cooperare, colaborare și solidaritate poate servi drept exemplu pentru noi soluții de dezvoltare, transformând multe dintre dificultățile noastre actuale în avantaje.

Din această perspectivă, aprofundarea reflecției contextualizate asupra economiei și antreprenorialului social, conștientizarea și consolidarea competențelor în acest domeniu răspund unei nevoi reale. Concretizarea sa intră în sfera de responsabilitate a universităților și a centrelor de formare și cercetare, întrucât, în fața provocărilor care se anunță, acestea trebuie să ofere noii generații opțiuni multiple de reflecție și acțiune legate de modelele alternative de dezvoltare, capabile să ofere soluții adaptate noilor probleme economice, sociale și de mediu.