Andrew Solomon forează cu blândeţe, calm şi căldură cele mai întunecoase aspecte ale minţii omeneşti. Volumul său se ocupă de un studiu excelent al depresiei, al anxietăţii şi al melancoliei, într-un stil care face ca această carte să semene foarte mult cu o îmbrăţişare. În primul rand, sinceritatea cu care Andrew Solomon scrie este, de-a dreptul cuceritoare, şi, oricâte rezerve ar avea cineva faţ...
Fără îndoială, Asta nu este viaţa mea, cea mai recentă carte a Martei Petreu, este unul din cele mai bune volume de poezie pe care le-am citit în ultima vreme. Scriitoarea reuşeşte să contureze o atmosferă densă, apăsătoare, fluidă, în acelaşi timp, întrucât reuşeşte să se strecoare şi să acopere o varietate mare de emoţii şi de gânduri. Astfel, moartea apare obsesiv în poemele sale, dar şi obsesi...
Antoaneta Olteanu, una dintre cele mai bune traducătoare din limba rusă, o aduce pe Ludmila Petruşevskaia, în sfârşit, într-un volum de proză scurtă, care arată, fără îndoială, că proza contemporană din spaţiul rusesc are o culoare aparte. Scriitoarea abordează stiluri diferite, alternează povestiri realiste, tăioase, cu lumi macabre, suprearealiste, conturate de un ton caustic şi, de cele mai mul...
În 1989, Hrabal scrie o serie de scrisori către April Gifford, o tânără din America atât de îndrăgostită de cărţile lui, încât a învăţat limba cehă pentru a-i citi opera în original. Amintiri, numeroase referinţe literare (mai ales la Tărâmul pustiit al lui T.S Eliot), comentarii la situaţia politică din acea vreme sunt împărtăşite cu umor şi amărăciune, dar mai ales cu o maturitate înţeleaptă şi...
Pascal Bruckner nu este de subestimat. Când i-am citit primele (mele) două cărți, crezusem că am dat peste un autor îndemânatic, dar „ușurel”. Apoi, i-am descoperit și cărțile mai serioase și am căscat larg ochii, fiindcă descopeream un autor bun ale cărui cărți le tot iau, deși îmi spun mereu „asta e ultima”. În Fiul cel bun, acesta își povestește viața, centrată chiar și indirect în jurul tatălu...
Patru copii își petrec vacanța de vară cu bunica lor. Părinții lor sunt plecați în Hawaii, să-l cunoască pe fratele mai mic al bunicii, despre care aceasta nu-și mai amintește nimic. Cu siguranță, faptul că acesta este bogat este o ispită. În schimb, copii rămăn într-un univers cu adevărat interesant, cum numai în casa bunicilor mai poți găsi: un pian vechi, amintirile bunicii „pe care nu te poți...
În perioada în care preotul iezuit Sebastiao Rodrigues pornește către Japonia, aceasta își închidea granițele. Puținele relații comerciale cu exteriorul erau atent supravegheate. Spiritul japonez se închidea într-un cocon, renegând orice venit din-afară. Inițial, când primii misionari creștini puneau piciorul pe pământul nipon, creștinătatea era întâmpinată cu căldură și deschidere. Conducătorii n...
Kenzaburō Ōe scrie numai cărți care te lasă cu un gol în stomac, de parca tocmai ai coborât dintr-o mașină care te-a adus acasă prea repede, prin prea multe gropi. Despre “Stârpiți răul...” am aceeași părere. Am citit-o repede, ca prinsă de un curent prea puternic, cu care n-am avut nici o șansă să mă lupt. Cu fiecare pagină întoarsă, mă lipeam mai tare de ea, dar mă și umpleam de indignare și scâ...
Suntem avertizați încă de la început: nu-i cazul să ne așteptăm la o carte de memorii, fiindcă-i oarecum atipică – de exemplu, sare nestatornic între timpuri, și cu greu îți mai dai seama dacă-ți pove...
Fără a avea intenția de a împroșca cu venin peste creștinism, Testamentul Mariei înfățișează o mamă ce nu crede în divinitatea fiului său și este oarecum exasperată de anturajul său și de prostiile pe care le îndrugă. Cu toate acestea, își iubește mult copilul și ar vrea să-l salveze cu orice preț. Maria se coboară de pe piedestalul pe care i l-a construit religia și redevine o simplă mamă, o feme...
