Antoaneta Olteanu, una dintre cele mai bune traducătoare din limba rusă, o aduce pe Ludmila Petruşevskaia, în sfârşit, într-un volum de proză scurtă, care arată, fără îndoială, că proza contemporană din spaţiul rusesc are o culoare aparte. Scriitoarea abordează stiluri diferite, alternează povestiri realiste, tăioase, cu lumi macabre, suprearealiste, conturate de un ton caustic şi, de cele mai multe ori, ironic. Fie că e vorba despre o poveste de dragoste sau de realităţile crude dintr-un spaţiu totalitar, Ludmila Petruşevskaia reuşeşte să creeze lumi deosebite, cu o atmosferă densă şi cu personaje bine închegate.