Cerneala este un roman ridicol despre obsesia unor oameni în căutarea motivului și rezultatul acestei obsesii: văd numai ce vor să vadă. Întocmai cum a spus un personaj oarecare din carte – se comportă ca în basmul cu hainele închipuite ale împăratului. Cu toate acestea, este o lectură încântătoare. E așa de simplă, încât poate fi străbătută cu ușurință pe bănci și coridoare, cu zgomotul oamenilor...
Umorul japonez se aseamănă cu cel britanic – e mai greu de prins. Eu, motanul este o comedie povestită din perspectiva unei pisici deosebit de arogante, care analizează plină de sarcasm viețile stăpânilor săi și ale oamenilor cu care aceștia interacționează. Cartea este lungă, are peste 600 de pagini. Din acest motiv, ar putea părea plictisitoare. Însă, dacă ai reușit să prinzi gustul umorului jap...
Este o carte ce se citește foarte repede, am dat-o gata din două încercări: jumătate înainte de culcare și jumătate la trezire. Cu toate acestea, este interesantă și te pune pe gânduri. Dacă nu știți despre ce e vorba, pe scurt: societate de peste mult-mult timp (fun fact: în carte e vorba de 1992; anul cu pricina a trecut de mult), umanitatea a colonizat alte planete, o parte a rămas pe Pământ,...
Inimă de cerneală a însemnat reîntâlnirea mea cu romanele de aventuri, cu personaje doar-bune și doar-rele, un fel de reîntoarcere către copilărie, care se potrivește de minune cu vacanța de vară. Evident, exagerez puțin când spun că personajele sunt doar bune sau doar rele. Cornelia Funke le întruchipează atât de bine, încât sezația de realitate se îmbină minunat cu cea de ficțiune, un amestec de...
Visătorul așteaptă să te răsfețe cu povești de speriat adulții. Surpriza a fost mai mult decât plăcută. Tânărul Peter Fortune visează mult. Chiar foarte mult. De obicei cu ochii deschiși. Din cauza viselor sale adulții cred că nu e prea destoinic din punct de vedere intelectual. Nici nu știu ei câte poate Peter să viseze și ce lumi vizitează când mintea-i este lăsată să zburde! Fascinat vei fi d...
Un thriller horror cu accente psihotice marca Poe? Păi, personajele lui Poe îşi găsesc întotdeauna răspunsul în răsturnările fantastice de situaţie… Dramă existenţialistă cu accente fantastice sau absurde? Atunci de ce absurdul se face simţit doar la sfârşitul romanului, fiind în rest de un realism consecvent? Fantasticul este susţinut de jocul acelor coincidenţe care se repetă mult prea des în e...
Dacă vreţi să vedeţi cum arată o carte scrisă în urma unui curs de creative writting (scriitură creativă, dacă-mi permiteți) atunci nu rataţi acest volum! Bineînțeles că nu cunoaștem opinia lui Hanif Kureishi cu privire la volumul lui Shani Boianjiiu, deși se știe opinia sa despre cursurile mai sus pomenite, însă asta nu ar trebui să ne oprească din a arunca un ochi pe Oamenii eternității. O po...
Mie nu mi-au adus aminte nici de Poe, nici de Stephen King, nici de Beckett aceste povestiri. Pentru că nu am luat cartea Ludmilei Petrușevskaia pentru a găsi un scriitor care să-i copieze pe cei mai sus enumerați. Dragă cititorule, nici tu să nu iei această carte pentru că-l cauți pe King sau pe Poe printre povestirile rusoaicei. Ești liber, și este mai indicat, să o alegi pentru că îți place co...
Lecturi nu tocmai uşoare, de luat la mare depărtare! Sunt cărţi care şi-au găsit loc în bagajul meu de-a lungul timpului. Singurul criteriu pe care l-am avut în alegerea lor a fost să nu mă gândesc prea mult, ci să-mi găsesc, pur şi simplu, un tovarăş de drum. Ele, în schimb, s-au ales cu pete şi alte nenorociri: galben de la crema protectoare, miros sărat de la apa mării, pagini îndoite şi cotoar...
Scriitori care m-au impresionat (Llosa şi Le Clézio), scriitor ale cărui piese de teatru traduse în limba română nu se găsesc nicăieri (Harold Pinter), scriitori pe care i-am întâlnit la Bucureşti (Orhan Pamuk şi Herta Müller), scriitori pe care nu i-am citit încă (Mo Yan şi Doris Lessing), femei scriitor care ne povestesc lumea femeilor (Alice Munro şi Elfriede Jelinek) şi un scriitor a cărui car...
