A învăţat să citească devreme, aşa cum îi stă bine unui copil născut în anii grăbiţi ai comunismului. A citit cantităţi imense de Jules Verne, Alexandre Dumas, benzi desenate ( în limba franceză) – deşi acolo mai degrabă urmărea ilustraţiile, cavalerii Pardaillan, Cireşarii şi alte lecturi obligatorii pentru o copilărie serioasă. Descoperă destul de repede literatura universală clasică şi o condimentează cu lecturi de seară din Sven Hassel, seria SAS şi alte minunăţii oferite de colecţia Nautilus a editurii Nemira. Cam din aceeaşi perioadă datează şi primele încercări literare – romane de consum cu arabi răi şi agenţi secreţi americani, evident buni. Romane neterminate şi de care ar face bine să uite cât mai repede.
Această pasiune de a amesteca destul de indigest literatura universală sau cea română cu literatura de masă îl duce spre filologie unde lecturile devin dintr-o dată obligatorii, organizate şi ceva mai bine structurate. Însă evadează când poate înspre contemporani marginali, poezie şi alte năzbâtii sf sau fantasy. Surprinzător, citeşte foarte puţine romane poliţiste şi niciun roman de Stephen King.
Descoperă filozofia, teoria artei şi istoria univesală din care citeşte câte un pic, suficient însă cât să îl facă să-şi pice examenul de istoria limbii. Scrie cronică literară, la nivel începător, însă păstrează pasiunea pentru literatura română şi după terminarea facultăţii. Cam de atunci lucrează în librării, unde îşi permite să revină la iubirea din copilărie: cititul dezorganizat şi descoperirea de noi autori.
Între timp, îşi dă seama că oferta pentru copii în vremea comuniştilor era foarte mică, iar satul în care a locuit a făcut-o şi mai mică. Aşa că începe să citească cărţi pentru copii şi descoperă minunăţii la care nu se gândise.
Nimic din toate acestea nu îl împiedică să ştie foarte multe lucruri despre cărţi care nu îi plac sau pe care nu o să le citească niciodată, lucru care îl uimeşte de fiecare dată. Îi plac bârfele literare, poate povesti pe-ndelete despre autorii preferaţi şi se bucură ca un copil când desface un colet cu titluri noi.
„Să scriu o carte despre război de la care să ți se facă greață, după care să respingi fie și numai gândul războiului. Să-ți pară nebunesc. Să li se facă până și generalilor silă...”Nu știu dacă îi reușește Svetlanei Aleksievici acest lucru, însă volumul ei de memorii redă, într-adevăr, întreaga față murdară, violentă și crudă a războiului mondial. Volumul, gândit ca o sumedenie nesfârșită de mărt...
În ultimii ani, ochii tuturor au fost îndreptați înspre Rusia și conflictul cu Ucraina care a stârnit groază în politica europeană, dar și înspre Orientul Mijlociu, acolo unde gruparea teroristă ISIS a reușit să pună stăpânire pe teritorii extinse din Siria și Irak, ambele state aflate în plin război civil. Apoi, criza imigranților, atentatele din Franța și, mai recent, Belgia, par să ocupe prima-...
Citisem foarte multe recenzii pozitive la seria Demon a lui Peter V. Brett, așa că publicarea primului volum la Nemira nu putea fi decât o veste bună. Am citit romanul, repede, relaxat, deși sunt multe scene violente și acum, la ceva timp după ce l-am terminat, pot spune că e o serie care propune o lume fantasy mai mult decât atrăgătoare. Sunt unele lucruri care mă enervează la scriitura lui Brett...
Oau! Ăsta da roman SF! Pură plăcere şi adrenalină de la un capăt la altul. Cine nu mă crede şi încă nu e convins că merită citit romanul (în fapt, un prim volum al unei serii), să arunce o privire pes...
Recunosc, mă cam feresc de YA – adică de literatură gândită pentru adolescenți. De obicei, suferă de câteva defecte care, uneori, mă scot din minți: personaje clișeu, fire narative singulare, răsturnări de situație cam ca în serialele americane, povești siropoase, adolescenți care fac și desfac totul ca și cum ar fi atât de simplu și la îndemâna oricui... Furia roșie – primul volum al trilogiei c...
Aș recomanda oricui această antologie. Cu o mică excepție – Nici flăcările multicolore ale unui inel stelar – proză care nici nu spune multe, nici nu mi-a plăcut, restul de cinci proze pot fi incluse oricând într-o antologie cu cele mai bune proze scurte SF. Idei noi, personaje bine construite, dar mai ales lumi coerente și situații palpitante, care țin cititorul aproape de carte. Zburătorii nopți...
Publicarea abia acum aantologiei de proză scurtă Cântec pentru Lya pare cumva târzie. Vorbim de texte scrise la începutul anilor ‘70 și de prima antologie publicată de Martin, deci de debutul său în literatura SF. Pe de altă parte, două dintre cele mai bune texte ale volumului, Cântec pentru Lya – o proză superbă despre o civilizație aparent primitivă, neschimbată de-a lungul mileniilor, pentru ca...
Nuvela de 100 de pagini a lui Zweig se citește repede, preț de o cafea lungită într-o după-amiază leneșă de vară. O nuvelă de bună calitate, cu două personaje memorabile și un narator folosit ca pretext pentru poveste. Ne aflăm la începutul secolului XX, într-o stațiune de lux. Pentru cei veniți să se relaxeze, plimbările și mesele luate împreună dau impresia de familiaritate și stârnesc motive pe...
Încerc să mă gândesc cum să vă recomand acest roman. Mai ales că e încadrat la Urban Fantasy, categoria care până acum mie îmi displăcea total. Mai citisem Regele șobolan de China Miéville și cam atât. Știu că Urban Fantasy are de-a face cu vampiri, vârcolaci, vrăjitori și multe creaturi ciudate care se perindă, în general, prin lumea noastră contemporană, însă tematica facil-lacrimogenă a multor...
Eram foarte curios în privința acestui volum. Am văzut documentare, am citit cartea lui Adelin Petrișor și mărturia cutremurătoare din Evadare din Lagărul 14, volum publicat de Corint. Coreea de Nord e un stat dictatorial ce sfidează cele mai rele coșmaruri și distopii. Control absolut al cetățenilor și al informațiilor publice, regim militarizat, conducere politică care se transmite din generație...
