Aș recomanda oricui această antologie. Cu o mică excepție – Nici flăcările multicolore ale unui inel stelar – proză care nici nu spune multe, nici nu mi-a plăcut, restul de cinci proze pot fi incluse oricând într-o antologie cu cele mai bune proze scurte SF. Idei noi, personaje bine construite, dar mai ales lumi coerente și situații palpitante, care țin cititorul aproape de carte. Zburătorii nopții – proza care dă titlul volumului e o proză ingenioasă, cu multe tușe horror despre un echipaj ce închiriază o navă pentru a afla dacă legendele despre o rasă extraterestră ce zboară prin spațiu de mii de ani sunt adevărate sau doar basme similare în cultura diverselor civilizații. Nava își face datoria, însă echipajul ei devine, treptat, o surpriză cu adevărat neplăcută pentru chiriași. Martin reușește cu adevărat să-i construiască un final cinematografic, de cea mai bună calitate.

Și restul prozelor sunt pe măsură: morți puși să lucreze în mine, conduși telepatic de indivizi duri, invidioși și cu porniri criminale; un viitor al Pământului în care corporatiștii își petrec vacanțele cheltuind maldăre de bani pentru a fi uciși sau a ucide în războaie reale, create de firme doar de dragul jocului; planete în care civilizațiile locale (amintind de cele aztece, de pildă) sunt măcelărite de civilizații superioare tehnologic și militar în numele unor credințe religioase la fel de primitive ca cele pe care își propun să le șteargă din istorie, iată câteva subiecte mai mult decât tentate.

Ultima proză, Un cântec pentru Lya, e o proză SF, cu tente horror, la fel ca majoritatea din volum. Scrisă superb, tensionat, această proză pune în discuție ideea divinității, a sacrificiului personal, ideea religiozității ca instinc primar, indiferent de civilizație, avans tehnic sau cultural. O proză care intră în top 10 proze preferate. Prin urmare, cred că e clar că recomand puternic volumul. Cei care nu au citit nimic de Martin și îl cunosc doar prin ecranizarea celebră, realizată de HBO, vor avea mari surprize!