Publicarea abia acum aantologiei de proză scurtă Cântec pentru Lya pare cumva târzie. Vorbim de texte scrise la începutul anilor ‘70 și de prima antologie publicată de Martin, deci de debutul său în literatura SF. Pe de altă parte, două dintre cele mai bune texte ale volumului, Cântec pentru Lya – o proză superbă despre o civilizație aparent primitivă, neschimbată de-a lungul mileniilor, pentru care viața trăită alături de un parazit carnivor – greeshka – căruia i se supun în totalitate într-un ritual religios sinucigaș înseamnă comuniune cu divinitatea și Comandă prioritară, o proză ingenioasă despre munca în mină a unor conducători de echipe și competiția dintre ei în contextul în care muncitorii sunt cadavre conduse telepatic – nu sunt străine de cititorul român. Nemira le-a mai publicat în antologia Zburătorii nopții, apărută acum câțiva ani.
De menționat și povestirea Negre, negre erau tunelurile – o întâlnire eșuată dintre două specii de oameni, unii care au evoluat timp de 500 de ani în întunericul pământului, departe de suprafața radioactivă, și cei care au evoluat normal și care caută vestigiile civilizației aparent dispărute. Mai sunt câteva proze medii, scrise bine, însă cu subiecte care după trecerea anilor nu mai par la fel de spectaculoase ca în momentul scrierii lor. Una peste alta, un volum de proză scurtă peste medie, aș zice chiar excelent dacă ne gândim că e debutul lui Martin. Un Martin care scrie bine, chiar foarte bine SF și care, sper, se va întoarce la proza de acest gen după terminarea celebrei serii fantasy – Cântec de gheață și foc.
