A învăţat să citească devreme, aşa cum îi stă bine unui copil născut în anii grăbiţi ai comunismului. A citit cantităţi imense de Jules Verne, Alexandre Dumas, benzi desenate ( în limba franceză) – deşi acolo mai degrabă urmărea ilustraţiile, cavalerii Pardaillan, Cireşarii şi alte lecturi obligatorii pentru o copilărie serioasă. Descoperă destul de repede literatura universală clasică şi o condimentează cu lecturi de seară din Sven Hassel, seria SAS şi alte minunăţii oferite de colecţia Nautilus a editurii Nemira. Cam din aceeaşi perioadă datează şi primele încercări literare – romane de consum cu arabi răi şi agenţi secreţi americani, evident buni. Romane neterminate şi de care ar face bine să uite cât mai repede.
Această pasiune de a amesteca destul de indigest literatura universală sau cea română cu literatura de masă îl duce spre filologie unde lecturile devin dintr-o dată obligatorii, organizate şi ceva mai bine structurate. Însă evadează când poate înspre contemporani marginali, poezie şi alte năzbâtii sf sau fantasy. Surprinzător, citeşte foarte puţine romane poliţiste şi niciun roman de Stephen King.
Descoperă filozofia, teoria artei şi istoria univesală din care citeşte câte un pic, suficient însă cât să îl facă să-şi pice examenul de istoria limbii. Scrie cronică literară, la nivel începător, însă păstrează pasiunea pentru literatura română şi după terminarea facultăţii. Cam de atunci lucrează în librării, unde îşi permite să revină la iubirea din copilărie: cititul dezorganizat şi descoperirea de noi autori.
Între timp, îşi dă seama că oferta pentru copii în vremea comuniştilor era foarte mică, iar satul în care a locuit a făcut-o şi mai mică. Aşa că începe să citească cărţi pentru copii şi descoperă minunăţii la care nu se gândise.
Nimic din toate acestea nu îl împiedică să ştie foarte multe lucruri despre cărţi care nu îi plac sau pe care nu o să le citească niciodată, lucru care îl uimeşte de fiecare dată. Îi plac bârfele literare, poate povesti pe-ndelete despre autorii preferaţi şi se bucură ca un copil când desface un colet cu titluri noi.
Un volum minunat de povestiri care sper să convingă pe cât mai mulţi cititori să pună mâna pe cărţile lui Faulkner. Ştiu că multă lume se fereşte de Faulkner, mulţi dintre prietenii mei, de pildă, ref...
Publicat mult mai târziu, prin anii ’70, Relatarea unui naufragiat e un reportaj-mărturie, scris la persoana întâi și care are la bază seria de interviuri luată de Márquez lui Luis Alejandro Velasco,...
Imediat după apariția acestui roman, am văzut reacții destul de violente pe facebook și pe blogurile de specialitate. Fie contra romanului, fie pro. Însă ambele tipuri de reacție sunt violente, gălăgioase și destul de radicale. Ceea ce m-a mirat destul de mult, știind că SF-ul românesc stârnește puțină vâlvă în mediul on-line. Însă e posibil ca biografia autorului și mica lui gâlceavă cu scriitori...
Chirovici e un prozator român de thriller și suspans deja cunoscut de publicul său. Editura Rao i-a publicat o mulțime de cărți în ultimii ani, însă lovitura de marketing se pare că a venit abia acum, după publicarea în engleză a romanului Cartea oglinzilor. Semnarea unui contract cu un agent străin, traducerea în peste 30 de limbi, apariția cărții în pagina unor ziare britanice celebre a dus la c...
Fără sistemele celebre şi complicate de magie, fără spaţiile şi împărăţiile fantasy care stârnesc imaginaţia fanilor săi, fără eroii şi miturile fondatoare, Steelheart e totuşi una dintre marile surpr...
Primul roman din seria Assassin’s Creed duce cititorii într-o Italie a anului 1472, amestec de realitate istorică și ficțiune. Întâlnim personaje istorice celebre, un context istoric realist, dar even...
Fără să exagerez, Între cer şi pământ – romanul lui Jón Kalman Stefánsson este unul dintre cele mai stranii, melancolice şi poetice romane citite în ultima vreme. Straniu pentru lumea nefirească pe ca...
Funerariile Mamei Bătrâne este un volum de proză scurtă scris înainte de celebrele romane Un veac de singurătate și Toamna patriarhului, proză scurtă în care stilul narativ recunoscut ca realism magic...
Culoarea purpurie e genul de roman care te surprinde de la primele pagini și o ține așa până la final. Îl cumpărasem de ceva vreme pentru că a apărut în seria Cărți Cult a editurii Art – serie cu romane care au marcat istoria literaturii și cultura pop. Nu știam mai nimic despre autoare, de fapt nici acum nu știu mare lucru, cu atât mai puțin despre carte. Ce vă pot spune după ce am terminat de ci...
Ai în față o carte minusculă, cu un titlu ce presupune deja o tematică clară și cu o copertă simpatică. Scriitoarea Chimamanda Ngozi Adichie, da, știu, nu e un nume pe care să-l poți pronunța repede...
