A învăţat să citească devreme, aşa cum îi stă bine unui copil născut în anii grăbiţi ai comunismului. A citit cantităţi imense de Jules Verne, Alexandre Dumas, benzi desenate ( în limba franceză) – deşi acolo mai degrabă urmărea ilustraţiile, cavalerii Pardaillan, Cireşarii şi alte lecturi obligatorii pentru o copilărie serioasă. Descoperă destul de repede literatura universală clasică şi o condimentează cu lecturi de seară din Sven Hassel, seria SAS şi alte minunăţii oferite de colecţia Nautilus a editurii Nemira. Cam din aceeaşi perioadă datează şi primele încercări literare – romane de consum cu arabi răi şi agenţi secreţi americani, evident buni. Romane neterminate şi de care ar face bine să uite cât mai repede.
Această pasiune de a amesteca destul de indigest literatura universală sau cea română cu literatura de masă îl duce spre filologie unde lecturile devin dintr-o dată obligatorii, organizate şi ceva mai bine structurate. Însă evadează când poate înspre contemporani marginali, poezie şi alte năzbâtii sf sau fantasy. Surprinzător, citeşte foarte puţine romane poliţiste şi niciun roman de Stephen King.
Descoperă filozofia, teoria artei şi istoria univesală din care citeşte câte un pic, suficient însă cât să îl facă să-şi pice examenul de istoria limbii. Scrie cronică literară, la nivel începător, însă păstrează pasiunea pentru literatura română şi după terminarea facultăţii. Cam de atunci lucrează în librării, unde îşi permite să revină la iubirea din copilărie: cititul dezorganizat şi descoperirea de noi autori.
Între timp, îşi dă seama că oferta pentru copii în vremea comuniştilor era foarte mică, iar satul în care a locuit a făcut-o şi mai mică. Aşa că începe să citească cărţi pentru copii şi descoperă minunăţii la care nu se gândise.
Nimic din toate acestea nu îl împiedică să ştie foarte multe lucruri despre cărţi care nu îi plac sau pe care nu o să le citească niciodată, lucru care îl uimeşte de fiecare dată. Îi plac bârfele literare, poate povesti pe-ndelete despre autorii preferaţi şi se bucură ca un copil când desface un colet cu titluri noi.
Răzbunare ancilară este unul dintre romanele de debut care a reușit să obțină cele mai mari și mai multe premii ale industriei SF și Fantasy din ultimele decade. O performanță care merită lăudată, dar care și obligă proza la așteptări foarte mari din partea cititorilor. Și, în multe privințe, debutul acesta confirmă premiile câștigate. Breq este numele unui militar în care nava Răzbunarea lui Tor...
Simpatică, dar ciudățică această domnișoara Brodie, profesoară la o școală din Edinburgh, adeptă a unui model personal de educație care nu seamănă deloc cu ceea ce își dorește directoarea și ceilalți...
Romanul de debut al lui Houellebecq conține deja o bună parte din temele literaturii sale viitoare, dar și acel aer cinic și nepăsător pe care îl vom tot reîntâlni la personajele sale. Ironic, recitit...
Rosy & John este un roman scurt, de o sută și un pic de pagini, care face parte din seria de romane polițiste Verhoeven și ar trebui citit după primele două volume din serie: Irène și Alex. Nu are statutul unui volum principal, ci al unuia secundar, situat între volumele 2 și 3. Inspectorul Verhoeven, deja cunoscut de cititori, e sătul până peste cap. Obsosit, stresat și încă în depresie, e nevoi...
Mixaj de ego-proză și fragmente de jurnal, Cel care cheamă câinii este un volum dificil ca temă, însă scris cursiv, cu multe fragmente care îți rămân în minte mult după ce ai terminat de citit ultima pagină. Teodorovici scrie despre criza scrisului, despre ce mai înseamnă literatura atunci când omul din spatele cuvintelor trece printr-o experiență de viață care îi modifică total percepția asupra v...
Pentru Ursula și familia ei din Poiana vulpii începutul de secol XX aduce doar necazuri și vești ciudate. Destinul fiecărui personaj e strâns legat de cele două războaie mondiale și de deciziile politice ale Marii Britanii. Însă Ursula are un atuu de partea ei. De la naștere și până în ultimul an al vieții sale, deciziile bune au fost mai puține decât cele proaste și tragediile și moartea nu au oc...
După Irène, primul roman cutremurător din Seria Verhoeven, mi-era greu să cred că un altul mă va ține lipit de pagină până la final. Și uite că Alex, cel de-al doilea din serie (și da, e bine să-l citiți pe primul înainte) poate să se ridice la nivelul primului și chiar să-l depășească.Pierre Lemaitre oferă o intrigă atent construită, cu suspans bine dozat și puține elemente care să te facă să ști...
Nic Pizzolatto a devenit celebru datorită serialului True Detective, unul dintre cele mai bune seriale poliţiste din ultimii ani. Cei care vor citi Galveston vor descoperi cu siguranţă şi un prozator...
Galapagos este un roman despre apocalipsă, cu o tematică SF, însă când citești un roman de Kurt Vonnegut știi de la prima pagină că totul e un pretext. Și chiar așa este. Naratorul, fantoma unui fost militar în Vietnam, ne povestește ce s-a întâmplat cu omenirea la un milion de ani distanţă de prezentul evenimentelor la care vom asista pe parcursul celor trei sute și ceva de pagini. În viitor oame...
Auzind că vara aceasta vom vedea în cinema, în sfârșit, o ecranizare după seria celebră a lui Stephen King, Turnul întunecat, și împins de la spate de prieteni care tot spun că e un must al literaturii fantasy, am decis să încep și eu seria cu primul volum – Pistolarul. Primele impresii? E o literatură stranie, la granița dintre SF și Fantasy, cu câteva scene horror. Însă nimic clar, nimic bine t...
