Mixaj de ego-proză și fragmente de jurnal, Cel care cheamă câinii este un volum dificil ca temă, însă scris cursiv, cu multe fragmente care îți rămân în minte mult după ce ai terminat de citit ultima pagină. Teodorovici scrie despre criza scrisului, despre ce mai înseamnă literatura atunci când omul din spatele cuvintelor trece printr-o experiență de viață care îi modifică total percepția asupra vieții și pune sub semnul întrebării viitorul apropiat.
Personajul central, vocea autorului din carte, povestește despre boala recent descoperită și care a necesitat nu doar intervenție chirurgicală, ci și ședințe de chimioterapie. O experiență extrem de dificilă, atât fizic, cât și mental. O experiență care aruncă biografia autorului într-un vârtej amețitor de întâmplări ce ar trebui să facă uitate literatura și scrisul, în general. Cu toate acestea, literatura continuă să existe, tentația scrisului e mai mare ca niciodată – scrisul terapeutic, scrisul ca formă de rezistență sau ca mărturie a unei experiențe medicale, dar și existențiale. Lucian Dan Teodorovici scrie despre spitalele din Iași, despre cele din Cluj, despre medici, asistenți, bolnavi și cunoscuți. Despre omul care cheamă câinii uneori, provocând destinul cu bună-știință.
Un volum provocator, care pune cititorul pe gânduri și dezvăluie mult din imaginea autorului Lucian Dan Teodorovici.
