Ai în față o carte minusculă, cu un titlu ce presupune deja o tematică clară și cu o copertă simpatică.  Scriitoarea Chimamanda Ngozi Adichie, da, știu, nu e un nume pe care să-l poți pronunța repede și nici să-l ții minte, însă scriitoare Chimamanda Ngozi Adichie e tradusă la noi în colecția de literatură a editurii Rao. Cartea de față conține două scurte eseuri despre ce înseamnă feminismul astăzi, însă mai ales care e poziția femeii în societatea africană.
Recunosc, am luat cartea mai mult din curiozitate. Am crezut că voi da peste ceva manifest violent, corect politic, însă plictisitor prin vehemență și prin exemplele pe care deja le știm cu toții. Când colo, ce să vezi? Iată: „Așa că m-am hotărât să fiu o Feministă Africană Fericită Care Nu Urăște Bărbații.” Apoi, cu mult umor, Chimamanda Ngozi Adichie descrie diverse întâmplări, peripeții din viața ei și a apropiaților urmărind tot timpul să scoată în prim-plan diferențele subtile, dar importante, între comportamentul femeilor sau al bărbaților în diferite contexte.
Sărind din poveste în poveste, din biografie în biografie, argumentele autoarei pierd din ariditatea unui studiu antropologic feminist, câștigând însă de partea sa simpatia și empatia cititorilor. Citești și nu poți să nu înțelegi argumentele autoarei: ele devin clare și palpabile și te fac să încerci să găsești experiențe similare în propria viață.
Concluzia? O cărticică-mărturie de mici dimensiuni, dar foarte bine construită, necesară și bine argumentată. Sper să fie citită de câți mai mulți cititori!