Culoarea purpurie e genul de roman care te surprinde de la primele pagini și o ține așa până la final. Îl cumpărasem de ceva vreme pentru că a apărut în seria Cărți Cult a editurii Art – serie cu romane care au marcat istoria literaturii și cultura pop. Nu știam mai nimic despre autoare, de fapt nici acum nu știu mare lucru, cu atât mai puțin despre carte. Ce vă pot spune după ce am terminat de citit romanul e următorul lucru: nu înțeleg cum a rămas cartea aceasta netradusă la noi atâta timp!
Romanul descrie experiența unor tinere femei de culoare neagră în America anilor 1900. Început de secol, cu rasismul în plină putere, cu diferențe rasiale clare, atât politice, cât și în posibilitățile de a trăi și a te realiza financiar într-o comunitate albă. Sărăcie, prostituție, violență multă, mai ales domestică, accente de lesbianism, dublate de multă inocență, naivitate și ghinion.
Ce surprinde cu adevărat în acest roman e maniera autoarei de a-l scrie. Întreg romanul e o înșiruire de scrisori dintre două surori afro-americane. Prima parte e chiar dominată de scrisorile trimise lui Dumnezeu de sora mai mare. Scrisori naive, dure, sincere, scrise într-un limbaj simplu, plin de greșeli de exprimare și ortografie. Un zece mare pentru traducerea extraordinară făcută de Iulia Gorzo!
Povestea celor două surori se derulează de-a lungul acestui schimb epistolar, de peste 3 decenii, scrisori care de cele mai multe ori nu primesc niciun răspuns. Scrisori tragice, scrise cu patimă și speranță, cu credința că în cele din urmă Dumnezeu va așeza lumea pe drumul cel bun.
Un roman extraordinar despre viața comunității negre din State, dar și din țările africane. Un roman despre lupta pentru eliberare a femeilor negre de sub puterea patriarhală a bărbaților și de sub ura celor albi. Dur, crunt, însă de un umor care te face să citești cu nesaț scrisorile fără răspuns ale lui Alice Walker!
