B. Vian creează o lume perfectă, care, pe măsură ce ni se descoperă, se îmbolnăveşte. Colin o cunoaşte pe Chloe, o fată la fel de frumoasă ca melodia lui Ellington care îi poartă numele. Odată cu decl...
“Nu cred în Dumnezeu, dar îi simt lipsa.” Această primă frază, catalogată ca fiind “siropoasă” de către fratele filosof al autorului, a fost cea care m-a atras într-o bună zi într-atât cât să-i dau o șansă lui Julian Barnes. Și ce mi-a mai plăcut! Este o carte despre moarte, scrisă de un om căruia nu i-ar displăcea să nu mai moară – dar, surpriză!, cui i-ar plăcea? - și pe care nu îl mulțumesc exp...
Dintre toate nimicurile din debara, Cu sânge rece seamănă cel mai bine cu conştiinţa (sau cu genunchii unei fete pentru cei care nu cred că există conștiință). Infinit şi fără întindere spaţială, text...
Ceea ce atrage prima dată la această carte este titlul cu adevărat lung și neobișnuit. Apoi coperta – simplă, elegantă, oarecum copilăroasă. Iar apoi, în momentul în care începi să citești, cartea însăși. “Extraordinarul voiaj...” este un roman ridicol (într-un sens bun) și extraordinar, genul de aventură la care se gândesc copiii atunci când se joacă, plină de obstacole, dar și cu rezolvări pe mă...
Dacă am fi fost obligați de soartă să sugerăm un titlu volumului de versuri al domnului Baghiu, primul lucru care ne-ar fi venit în minte ar fi fost Minitratat de autodisciplină pentru că un asemenea concept cutreieră volumul, lunecând fie adânc în șaua textului, fie stându-i semeț împotrivă. Autodisciplina limbajului, autodisciplina stărilor experimentate de cititor se însăilează una în alta după...
Scris pe două planuri, unul al prezentului şi celălalt al trecutului, un trecut sumbru de care protagonistul ajunge să se simtă deposedat din cauza unei amnezii, ultimul roman al lui Lucian Dan Teodorovici este aşa cum îl aşteptăm. Cu acea „coloana vertebrala” de care au nevoie romanele bune pentru a-l prinde pe cititor, a-l scoate din găoacea sa şi a-l preda unei lumi noi, una ficţională. Mate...
Un cuplu din Oslo, anii ’90 (dar, până la urmă, atemporal și ageografic), inventează un nou joc cu care să-și ostoiască plictiseala. Dar oare e de ajuns? Ar fi fost vreodată? Romanul înainteză cu pas rapid, își dă personajele peste cap, conversația laconică adâncește și mai mult diferențele dintre ei, iar, până la final, multe-multe lucruri rămân fără răspuns sau vreo intenție de a le lămuri. Citi...
Kon-Tiki, deopotrivă numele unui important zeu polinezian, este şi numele unei plute din trunchiuri de balsa*, construite asemeni vechilor “pae pae”, folosite în deplasările indigenilor din insulele Pacificului, în urmă cu peste 1500 de ani. Un grup de cercetători norvegieni refac o călătorie transoceanică, care a reprezentat migraţia unor populaţii din America de Sud spre Est, adică Polinezia...
Bartleby & Co e un mic desert literar, dar și o meditație serioasă despre amurgul scrisului. Protagonistul-narator pornește într-o aventură prin istoria literaturii căutînd cazurile de sinucidere literară, de autori care au spus ”prefer să nu” scrisului. Vom întîlni pe parcurs o mulțime de detalii inedite despre scriitori mai mult sau mai puțin cunoscuți: Kafka, Hugo von Hofmanstal, Rimbaud, Josep...
Probabil unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Murakami, “Pădurea norvegiană” ne face întru câtva să ne imaginăm o trântă între viață și moarte, depresie și fericire (sau măcar normalitate sănătoasă) și să alegem între cele două. În felul caracteristic al scriitorilor japonezi, moartea sau depresia nu sunt portretizate grotesc, nu sunt niște demoni urâți pe care personajul principal, Toru...
