„Mâine în bătălie...” este, probabil, cea mai bună carte pe care am citit-o în 2014, deși încă nici nu am ajuns la jumătatea anului. Este atent construită, puternic psihologică, plină de detalii proustiene, lente, pasive, obositoare după o vreme, doar pentru a o lua la goană în capitolul următor, suficient cât să-ți capteze atenția, asigurându-se cu înfumurare că n-ai s-o lași din mână sub nici o formă, nu până nu v-ați încheiat socotelile cel puțin. Iar la final, cu răsuflarea tăiată, o să-i ierți toate greșelile, fiindcă nu cred să fi citit multe analize așa de frumoase ale morții (atâta cât poate fi considerată moartea “frumoasă”).

Ce mi-a plăcut: natura umană sub lupă; nu mă satur niciodată de ea.

Ce nu mi-a plăcut: pe alocuri, frazele lungi, sărace în punctuație, ce mi-au obosit minute în șir mintea până să mă obișnuiesc cu ele, așa cum ochiul se obișnuiește cu întunericul.