“Nu cred în Dumnezeu, dar îi simt lipsa.” Această primă frază, catalogată ca fiind “siropoasă” de către fratele filosof al autorului, a fost cea care m-a atras într-o bună zi într-atât cât să-i dau o șansă lui Julian Barnes. Și ce mi-a mai plăcut! Este o carte despre moarte, scrisă de un om căruia nu i-ar displăcea să nu mai moară – dar, surpriză!, cui i-ar plăcea? - și pe care nu îl mulțumesc explicațiile clișeice. Până la urmă, ce îmi pasă mie că atâția și atâția strămoși au trăit și au murit ca să-mi facă mie loc în lume și că, la rându-mi, eu trebuie să fac loc următorilor? Nu vreau să mor și cu asta-basta!

Ce mi-a plăcut: o carte despre moarte va fi întotdeauna, prin extensie, o carte despre viață.