“Ușa interzisă” este un jurnal ținut de autor între 3 mai 2001 și 2 octombrie 2002, cu pagini ce merg mult în trecut, plimbându-se pe cărările memoriei, medicament pentru un suflet îngreunat de timp și amintiri, când plăcute, când dureroase. Autorul recunoaște că își scrie acest jurnal în scopuri terapeutice, pentru a se exprima și explica în fața noastră, poate de aceea nu poți să scapi de impres...

În Băieţii şi alte povestiri, carte care cuprinde două volume, Şefii (1959) şi Băieţii (1967), Mario Vargas Llosa adună poveşti moralizatoare, triste şi rupte din realitate. Personajele sale cad, în general, pradă furiei, viciilor, maniei, plăcerilor şi, în cele din urmă, morţii şi poartă pe interior răni care nu se vindecă, răni care li se citesc pe chip şi care îi fac capabili de comportamente i...

Mă numesc Roșu e, pe lângă un text cizelat în cele mai mici detalii, un roman imprevizibil. Iar asta nu doar pentru că reușește să ascundă foarte bine identiatea criminalului din povestea cu care începe (fapt pentru care mulți vor considera romanul drept unul polițist), dar, mai mult decât atât, pentru că alege cel mai ciudat narator cu care să pornească povestea: victima criminalului necunoscut....

De ce fierbe copilul în mămăligă e o combinaţie ciudată între o formă naivă de fatalism şi o frică trează de moarte. Doza de cinism din carte e de multe ori neaşteptat de mare, pare să dorească a bate obrazul unei societăţi proaste, dar căreia trebuie să-i aparţină pentru o existenţă adesea lipsită de bucurii efective, îngropată în griji şi probleme nespecifice copilăriei. Un roman poetic atât de...

Primul roman al lui Iuri Dombrovski, publicat în anul 1949, a avut drept consecinţă condamnarea acestuia la 10 ani de detenţie în lagărele Rusiei sovietice, fiind acuzat că ar fi scris un roman fascist. Dombrovski, care mai avusese de suferit din pricina regimului, deportat şi în alt rând tot din motive politice, continuă să fie, în scrierile sale, un critic nestăvilit al totalitarismului. Scri...

Nu mai auzisem nimic de Enis Batur înainte de a citi “Amara cunoaștere”; acum, nu m-aș mai sătura să aud. Autorul/naratorul/personajul se află într-o călătorie, dar el călătorește în două feluri. Pe de-o parte, tradițional – își cumpără un bilet până la Paris. Dar în celălalt mod... este în Franța, în Spania, în Turcia, acum, atunci, mâine, acum câtiva ani. Mintea lui merge mai departe decât pici...

Aldous Huxley scrie un eseu care compară povestea “Minunata lume nouă” cu societatea reală, la peste douăzeci de ani de la publicarea cărții, și-l scrie din nemulțumire. Din punctul lui de vedere, nu suntem foarte departe de distopia imaginată de el. Într-un fel, are dreptate. Este mult mai ușor să surprimi libertatea cuiva dacă îl faci dependent de plăcere. Totalitarismul prin tortură și teamă va...