Kon-Tiki, deopotrivă numele unui important zeu polinezian, este şi numele unei plute din trunchiuri de balsa*, construite asemeni vechilor “pae pae”, folosite în deplasările indigenilor din insulele Pacificului, în urmă cu peste 1500 de ani.

Un grup de cercetători norvegieni refac o călătorie transoceanică, care a reprezentat migraţia unor populaţii din America de Sud spre Est, adică Polinezia de azi. Scopul lor este de a demonstra că acest lucru nu este doar o ipoteză, ci o realitate.

Etnologul Thor Heyerdahl, însoţit de încă 5 oameni cu preocupări în lumea ştiinţei, porneşte în aprilie 1947 din Peru, într-o călătorie din care sunt şanse mari să nu se mai întoarcă. Timp de 101 zile, pluta de balsa înfruntă valuri care ating şi 4 m, furtuni, curenţi periculoşi, rechini, recife de corali, până când “eşuează” intr-unul care mărgineşte insula Raroia, aflată la o distanţă de peste 4000 de mile marine de portul din care au pornit.

Curajul, răbdarea şi priceperea celor 6 sunt exemplare în condiţiile unei expediţii extrem de dificile, lipsite de facilităţile tehnice ale secolului XX,  în afara de radio prin care Tortstein, expertul în telecomunicaţii, stabileşte contacte întâmplătoare, singura legătură de altfel cu lumea.

Cartea este scrisă aidoma unui jurnal de bord şi nu este o ficţiune. Fiecare membru al echipajului are un rol important, iar cele 3 luni rezervă timp fiecăruia să-şi încerce limitele fizice şi psihice într-un fel sau altul.

A şaptea persoană însă are loc oricând printre cei 6, aşa că va invit la bord. Curaj!

* BÁLSA s. m. Arbore tropical din America, din al cărui lemn uşor şi tare se confecţionează plute, ambarcaţiuni sportive etc