Scântei de peste veacuri. Povestiri istorice (vol. II)

„Iubiţii mei prieteni şi cititori, mult m-am străduit să înşir aceste povestiri istorice în graiul cel mai simplu şi mai pe înţelesul vostru. Nu ţin să vă învăţ istoria. Ştiu că vi-i dragă şi-o învăţaţi din manual şi de la lecţii. Doresc, râvnesc însă foarte mult, ca din povestirile acestei cărţulii s-o simţiţi şi s-o înţelegeţi mai bine şi mai adânc. S-o fac, adică, să pătrundă în inima voastră cum pătrunde aerul proaspăt, înmiresmat şi luminos al primăverii în poienele pădurilor, unde au dospit răceala iernii şi negurile neştiinţei. Pentru că, vă spun drept, vreau să fac, din întâmplările de demult, făclii de luminat cugetele, să fac din cele ce au fost altădată, pietre de temelie şi trepte pentru zidirile de azi şi de mâine. Că nimic nu s-a născut, nu se naşte şi nu se va naşte din senin. Iar cine ştie de unde porneşte, de unde îşi trage obârşia şi puterea, înţelege mai bine şi unde se află şi încotro va să ajungă şi ce trebuie să facă spre a ajunge acolo unde ţâşneşte.”

Dumitru Almaş