Amăgiri

Este în poezia lui Pillat o ştiinţă a versului pe care puţini poeţi români o cunosc. Pillat concepe poezia numai organizată, cu ritm şi rimă, cu o cadenţă sigură, cu vers cântător, bine împlinit, fără alte lacune şi şchiopătări decât acelea pe care el însuşi le-a voit şi care contribuie la un efect anumit. Concepţia aceasta este singura justă în ce priveşte poezia. Fără îndoială, poezia de conţinut există şi independentă de vers. Pagini de mare valoare poetică se găsesc în atâţia artişti ai prozei, de la Chateaubriand la Sadoveanu. Dar forma cea mai potrivită pentru poezie rămâne mereu versul, în ciuda tuturor atacurilor pe care, în toate literaturile lumii, versul le-a suferit de vreo jumătate de secol încoace. Pillat a sprijinit prin vocaţia lui adâncă, prin lirismul lui fecund, prin meşteşugul lui subtil, versul românesc ameninţat să cadă în ruină.

Deşi firea lui înclina spre versul rimat, Pillat a scris şi mai multe poeme în versuri albe, îndeosebi poeme de inspiraţie antică, în care versul alb este, într-adevăr, potrivit. Dar aceste poeme sunt excepţii, unele din ele foarte izbutite. în arta poetică a lui Pillat, versul cu rimă bogată, versul armonios, versul colorat şi sonor este elementul de căpetenie.

Al. PHILIPPIDE