Descriere produs
„Ar fi multe de spus în legătură cu această concentrare, aproape exclusivă, asupra prozei fantastice. în Jurnal, ca şi în cîteva texte, am comentat ceea ce aş îndrăzni să numesc concepţia mea despre literatura fantastică. Şi care se deosebeşte, bunăoară, de cea a romancierilor germani, a lui Edgar Allan Poe sau a lui J. L. Borges. Ar fi inutil să încerc a o rezuma aici. Destul gă amintesc că e solidară de concepţia mea despre gîn-direa mistică şi universurile imaginare pe care le fundează, universuri paralele lumii de toate zilele şi care se disting în primul rînd printr-o altă experienţă a timpului şi a spaţiului. Ceea ce nu înseamnă, evident, că prozele fantastice pe care le scriu sînt inspirate de cercetările mele de istorie comparată a religiilor, nici că n-ar putea fi înţelese decît de cititorii familiari cu asemenea studii. Nu-mi aduc aminte să fi folosit vreodată documentele mitologice sau semnificaţia lor simbolică scriind literatură. De fapt, descopeream subiectul romanului sau al nuvelei pe măsură ce scriam. Universurile paralele pe care le dezvăluia povestirea erau rodul imaginaţiei creatoare, nu al erudiţiei, nici al hermeneuticii pe care o stăpînea istoricul religiilor comparate.”
Mircea Eliade
Tratat de istorie a religiilor (2024) ,
Ocultism, vrăjitorie si mode culturale (2022) ,
Sacrul şi profanul (2023) ,
Dicţionar al religiilor (2013) ,
Istoria credinţelor şi ideilor religioase (Vol. 1) (2013) ,
Istoria credinţelor şi ideilor religioase (Vol. 3) (2013) ,
Istoria credinţelor şi ideilor religioase (Vol. 2) (2013) ,
Yoga. Nemurire şi libertate (2023) ,
Nuntă în cer (2014) ,
Maitreyi (2014) ,
Detalii produs
ISBN: 9786060911098
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 296
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Cartex
Teme: aventură, interbelic
Opinii editoriale
„Nuvelele lui Eliade povestesc despre insuccese prezente și succese trecute. Povestitorul nu-l urmează pe omul de știință în efortul universal al cunoașterii; ei se află mai degrabă în tabere diferite, unul în cea a învinșilor, altul în cea a învingătorilor. Naratorul caută adevărul găsit de omul de știință, dar rămâne suspendat în lumea sa intermediară între sacru și profan în apropierea unei semnificații presimțite, dar care se arată a fi pentru totdeauna inaccesibilă și incomunicabilă: el povestește despre nenorocul de-a nu fi în stare să spună ceea ce, de fapt, știe. Naratorul este de două ori mai nefericit decât omul de știință. Imaginea lui nocturnă este ficționalizarea îndoielilor omului de știință, precum și ale spaimelor creației, este imaginea omenescului sfâșiat de pe chipul senin al omului de știință.”
Sorin Alexandrescu