Drept administrativ (Vol. 1) • Actul administrativ • Repere pentru o teorie altfel • Tomul 1. Noțiune

Drept administrativ. Vol. I. Actul administrativ este o lucrare ce examinează în profunzime instituția actului administrativ, trasând, după cum indică și titlul, repere noi pentru o teorie altfel a acestuia.

Acest prim tom al volumului (Tomul I. Noțiune) expune analiza cuprinzătoare a actului administrativ, pornind de la definiția și locul acestuia în sfera dreptului administrativ. Lucrarea continuă cu prezentarea clasificărilor actelor administrative, noțiune care, deși pare pur teoretică, are o importanță practică însemnată. Ultima parte a volumului este dedicată condițiilor de valabilitate a actelor administrative, în special celor privind competența, forma, procedura de emitere, obiectul și cauza acestora.

Cartea Drept administrativ. Vol. I. Actul administrativ. Repere noi pentru o teorie altfel este utilă deopotrivă studenților, în aprofundarea acestei părți a dreptului administrativ, dar și practicienilor (fie ei avocați, judecători, procurori, notari sau funcționari publici), având în vedere, pe de o parte, complexitatea abordării și caracterul practic al acesteia, iar pe de alta, multitudinea de probleme întâlnite în viața administrativă.

Ediția a 2-a, apărută la mai bine de 10 ani de prima, separă lucrarea în două tomuri, cel de față, Tomul I. Noțiune, înglobând aspectele legate de definiție, clasificări și condiții de valabilitate, urmând ca Tomul II, Regimul juridic, să trateze intrarea și ieșirea din vigoare a actelor administrative, precum și regimul sancțiunilor aplicabile acestora.

Lucrarea construiește fundația unei teorii elementare a actului administrativ, folosindu-se de numeroase repere noi, care au apărut fie treptat, prin evoluția lentă a interpretărilor doctrinare și jurisprudențiale, fie subit, prin intrarea în vigoare a Codului administrativ. Astfel, printre cele mai relevante aspecte tratate în această ediție, regăsim: o analiză mult aprofundată a distincției dintre actul administrativ și operațiunea administrativă; o critică severă a privilegiului de jurisdicție de care se bucură administrația publică; demistificarea caracterului executoriu al actelor administrative; analiza sarcinii, ca modalitate a actului administrativ, alături de termen și condiție; subclasificările actelor normative, care ajută la delimitarea lor netă de cele individuale; argumente suplimentare în favoarea necesitații de a renunța la conceptul de „capacitate administrativă (restrânsă)” a autorităților publice; o reordonare și, în multe locuri, o rescriere a condițiilor de formă și procedură a actelor administrative.

Elementele de noutate ale acestei ediții au fost gândite cu scopul de a reașeza contenciosul administrativ în matricea sa firească. Astfel, pentru a limita, pe cât posibil, soluțiile de inadmisibilitate întemeiate pe natura controversată a unor manifestări administrative de voință (denumite adesea eronat: „acte” ori „operațiuni” administrative), autorul a încercat să generalizeze teoria dezvoltată de instanța noastră supremă în cazul certificatului de urbanism. Apoi, s-a urmărit trasarea unei limite și mai clare între actul normativ și cel individual, prin propunerea unor subclasificări ale primei categorii.

Este analizată și capacitatea administrativă (restrânsă) care permite organelor administrative fară personalitate juridică să stea în instanță în calitate de pârâți („emitenți”), îngreunând mult situația procesuală a reclamantului, care trebuie să cunoască fară greșeală modul de organizare și funcționare a autorităților administrative, pentru a decide împotriva cui să își îndrepte acțiunea.
Formalismul actului administrativ a fost restructurat din temelii. Plecând de la prevederile legale astăzi în vigoare, au fost rescrise practic unele noțiuni cum ar fi „contrasemnătura”, „acordul”, „aprobarea” ori „validarea”, constatând (și analizând) totodată și modificările substanțiale aduse de lege regimului aplicabil altora: avizele ori propunerile.

Totodată, a fost tratată în detaliu și noțiunea de oportunitate a actului administrativ, cu scopul de a determina unde anume se situează limita între oportunitatea cenzurabilă judiciar și cea rămasă la discreția organului administrativ.