Procesul civil internațional

Normele juridice aplicabile procesului civil internațional reglementează raporturi de drept procesual civil cu element de extraneitate, plasându-se astfel la interferența dintre dreptul procesual civil și dreptul internațional privat. Această particularitate a determinat lasarea procesului civil internațional într-un plan secundar, atât de către literatura de specialitate de drept internațional privat, preocupată în mod prioritar de latura materială a dreptului internațional privat, cât și de cea de drept procesual civil, concentrată asupra raportului de drept procesual, dar fără element de extraneitate.
Expansiunea normativă pe care procesul civil internațional a cunoscut-o în ultimele decenii, atât la nivel internațional sub egida Conferinței de la Haga de drept internațional privat, cât și la nivelul Uniunii Europene, determină în prezent o reconsiderare a poziției procesului civil internațional și o tendință de autonomizare a cercetării sale atât în raport cu dreptul internațional privat, cât și în raport cu dreptul procesual civil.

Lucrarea Procesul civil internațional nu își propune efectuarea unei analize exhaustive a regulilor aplicabile procesului civil internațional, ci configurarea unei structuri care să faciliteze abordarea procesului civil internațional ca ansamblu. Fundamentul acestei structuri îl reprezintă patru instituții juridice, analizate în cadrul unor capitole distincte ale cărții, conținând norme referitoare la: competența internațională a instanțelor române, condiția juridică a străinului ca parte în procesul civil, procedura de judecată a pricinilor civile cu element de extraneitate și efectele hotărârilor judecătorești și arbitrale străine în România.

Ediția a 2-a a lucrării Procesul civil internațional păstrează această structură, soluțiile propuse fiind însă revăzute în raport cu evoluțiile normative, jurisprudențiale și doctrinare din ultimii 6 ani.