Codin • Ciulinii bărăganului

„Panait Istrati este unul din puținii scriitori romantici din ziua de astăzi. Dar este un romantic pur, care posedă toate calitățile și toate defectele unui romantic.

Les Chardons du Bărăgan a apărut în La Revue de Paris din 1 mai – 1 iunie 1928. În același an s-a publicat în volum la Editura Bernard Grasset beneficiind de o receptare entuziastă. Maestrul și promotorul francez al lui Istrati, Romain Rolland îi scria într-o epistolă din 21 iulie 1928: «Am terminat de citit Ciulinii Bărăganului. O carte măreață. De la un capăt la altul. Dar mai ales începutul care este epic. Cea mai cu miez, cea mai desăvârșită din tot ceea ce ai scris. Măiestrie absolută. Niciodată stilul dumitale n-a fost atât de pur, de sobru și de viguros în evocare.» După șase ani de la apariție, Panait Istrati a intenționat să-și traducă el însuși romanul în limba română, dar agravarea stării sănătății l-a împiedicat să realizeze acest lucru. A putut traduce doar primul capitol, publicandu-l în gazeta Pământul, din Călărași, în numărul din 6 iulie 1934. După încă nouă ani, Alexandru Talex a tradus și restul romanului, care a apărut la Editura Moderna, în 1943, cu o prefață de Perpessicius, în care sugera ca: «O privire sumară ar putea așeza Ciulinii Bărăganului în rândul acelei literaturi sociale, legată de evenimentul răscoalelor țărănești din 1907.» Totuși, o lectură care oferă o grilă unică – «aceea a romanului social» – este profund eronată. Titlul metaforic al romanului adiționează valori susceptibile să intre în construcția simbolică a ciulinilor care devin simultan: simbolul vegetal, simbolul spiritual, simbolul mișcării opus inerției, simbolul protestului social, simbolul memoriei… Așezând contrastiv romanul lui Istrati cu productele de gen ale contemporanilor, Perpessicius afirma că: «Ciulinii Bărăganului nu este un roman social, pentru că Panait Istrati n-a urmărit un studiu al așezărilor agrare și al condițiilor ce aveau să ducă, în mod fatal, la răscoale, așa cum a încercat, într-un plan redus, Duiliu Zamfirescu în Tănase Scatiu și au izbutit domnii Liviu Rebreanu și Cezar Petrescu în romanele lor. Ciulinii Bărăganului e un roman simbolic, așa cum sunt mai toate cărțile lui Panait Istrati.» Atmosfera densă de nostalgie care cuprinde întinsele câmpii ale Bărăganului istratian este în acord cu acea simplitate patetică a stilului său care transformă textul într-o carte despre candoarea copilăriei și adolescenței, despre capacitatea omului de a se mira esențial în fața mutațiilor majore ale existenței. Ciulinii Bărăganului are în opera lui Panait Istrati condiția de cea mai poetică dintre povestirile sale, romantică și implicit tributară lirismului și reveriei. Este, într-o simplificare propusă de Eugen Simion, un elogiu al călătoriei, al migrației pe fundalul unui spectacol natural halucinant.” - Lucian Pricop