Anticariatul de idei. Unsprezece proze despre sfârșitul culturii

Anticariatul de idei critică dublul asalt la care este supusă astăzi cultura. Pe de o parte, asaltul „civilizației spectacolului”, care a anihilat interesul pentru formele culturale tradiționale (literatura, pictura, teatrul, scluptura, filosofia, muzica, numite peiorativ „cultura trecutului”) pe care le-a înlocuit cu programe vulgare de televiziune, cu internetul, cu jocurile video, cu un cinematograf de cea mai slabă condiție, acestea fiind considerate „democratizarea culturii”. Pe de altă parte, asaltul de tip inchizitorial, cu accente vădit politice, prin care un imens și splendid patrimoniu de idei, de valori și de cunpaștere, sunt „purificate” în numele „corectitudinii politice”. E o carte-document, care schițează o posibilă apocalipsă. O carte prin care se afirmă răspicat că, în absența culturii, se instaurează barbaria. În condițiile relativizării valorilor și a îndemnurilor distrugătoare emise în raza cancel culture, suntem îndemnați să revenim, să ne întoarcem - aidoma fiului risipitor - la divinitatea salvatoare.