Traficul de ființe umane și exploatarea persoanelor vulnerabile

Traficul de ființe umane, privit drept o componentă a fenomenului criminal, generează un complex de drame omenești care subzistă actualmente și pe teritoriul statului roman, conturându-se astfel premisele unei țări de origine în recrutarea victimelor și de tranzit în vederea exploatării acestora.

Conceptul de „trafic de persoane” nu prezintă caracter de noutate, fiind utilizat încă de la începutul secolului al XVI-lea ca echivalent pentru activitatea comercială. Într-o primă etapă, terminologia folosită nu cunoștea conotații negative, însă, un secol mai târziu, s-a înglobat în mentalitatea colectivă o asociere a traficului, din ce în ce mai uzitată, cu vânzarea ilicită sau neloială a mărfurilor. În accepțiunea sa de debut, prin „trafic” se traducea vânzarea de droguri și de arme. Înaintând către secolul al XIX-lea, noțiunea încapsulează și comerțul cu ființe umane tratate drept bunuri aflate în proprietatea celui care exploatează, persoane de altfel private de exercitarea oricărui drept și vândute în stare de sclavie.

Noua legislație penală a realizat o reconfigurare a infracțiunii de trafic de persoane, fiind urmată de un amplu proces de analiză a elementelor ce compun conținutul constitutiv al acesteia în vederea identificării unor strategii optime pentru prevenirea și combaterea fenomenului.

Prezenta lucrare realizează o radiografie a doctrinei și a jurisprudenței în această materie, stabilind reperele metodologice apte a contribui la depistarea și investigarea infracțiunilor privind traficul de ființe umane, precum și la identificarea măsurilor eficiente în asigurarea unei protecții efective a victimelor fenomenului.