Dacă e miercuri, e bunicul!

Dacă e miercuri, e bunicul! Când vine ziua de miercuri, Simon trebuie să stea la bunici. Acolo nu e internet, timpul trece greu și ziua de miercuri e cea mai nesuferită. La toate astea se adaugă și bunicul, care e uneori cu capu-n căpșune.

Povestea pe larg

Da, bunicul e uneori cu capu-n căpșune. Sau în nori. Vorbește în dodii și inventează cele mai neauzite întâmplări despre tinerețea lui. Stârnit de câte un obiect oarecare adus de Simon, bunicul are de spus câte o poveste nouă de fiecare dată când este întrebat ce meserie a avut.

Într-o miercuri, bunicul își povestește tinerețea de pirat. În altă miercuri, recunoaște că fusese, de fapt, rege. Miercurea următoare mărturisește un mare secret: a fost, de fapt, detectiv!

Cine să-l mai creadă pe bunicul? Dar, la urma urmei, de ce nu l-ar crede? Simon e din ce în ce mai captivat de poveștile lui și începe să aștepte cu înfrigurare ziua de miercuri, cea mai palpitantă zi a săptămânii. Pentru că dacă e miercuri, e bunicul! Iar bunicul are mereu o poveste incredibilă de spus.

„Oare bunicul a fost vreodată bebeluș? Oare a fost și el cândva de vârsta mea? Oare a avut vreodată optsprezece ani? Ce era bunicul înainte să devină bunicul?”

Cuvinte pe care să le iei cu tine

a fi cu capu-n căpșune= a fi cu capu-n nori, a vorbi în dodii, a inventa povești atunci când mintea ți se încețoșează și îți uiți bucăți din viață. A fi atins de senilitate și a face din ea poveste. - Expresie inventată de autor și inspirată de cântecul Strawberry Fields Forever al trupei Beatles.