Intervenţia

„Romanul de debut al lui Dinu Guţu se mişcă între două lumi – harnicii scriitori de proiecte ONG-iste şi ultraşii. În ambele zone, Guţu face treabă bună – disecă umanitatea forfotitoare a suporterilor dinamovişti, cu adversităţile, combinaţiile şi petrecerile pe care le fac când sunt în deplasări, şi dă la iveală strategiile cinice din industria atât de profitabilă a oamenilor frumoşi din ONG-uri: avem dimensiune romă în proiect? Cum să nu! Sunt incluse femeile? Nu se pune problema. Avem dimensiune LGBT? Aveeem. Realismul e pop, fără bovarisme dostoievskiene, dar cu atât mai eficient. Dacă în descrierea burgheziei civice se simte o oarecare ostentaţie demonstrativă, în survolul «ultimilor oameni» din galerii Guţu se lasă furat de poveste şi dă măsura talentului de scriitor – personajele au culoare, sunt conturate în tuşe concise, iar umorul e irezistibil. Sint pasaje la care am râs în hohote.” - Adrian Schiop