Povești cu zâne

„A fost odată ca niciodată…” Doar cu această formulă magică se poate pătrunde în lumea în care trăiesc Scufița Roșie, Barbă Albastră sau Cenușăreasa. Perrault folosește folclorul pentru a spune, în povești scurte și pline de aventură, istorii care ne îndepărtează pe nesimțite de lumea reală; iar, la sfârșit, cu ajutorul moralei, ne aduce înapoi într-o lume mult îmbunătățită. Acest voiaj între real și fantastic este posibil grație artei de a face literatură, naturaleței și simplității scriiturii care seduce imaginația. Publicate pentru prima dată separat în 1694 și 1697, Poveștile au fost reunite în același volum abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, semn că entuziasmul pe care îl treziseră în timpul vieții lui Perrault nu se pierduse, în ciuda judecații severe a oamenilor de litere, pe vremea Iluminismului, pentru „aceste fleacuri puerile”. Dar cititorii au rămas fideli de-a lungul timpului, iar cei de azi sunt tot cei al căror spirit de copil nu s-a pierdut.