Înapoi la Monica Lovinescu

Monica Lovinescu a fost una dintre aceste voci de intelectual și de scriitor care a criticat transparent, a vorbit și a creat bun gust prin critică literară și prin cultură majoră. A apărat libertatea pentru Cetate, având deschidere atât către români, cât și către mediile internaționale.

Dar dacă în trecut a fost vânată pentru că nu convenea Dictatorului, astăzi i se pune, din nou, surdină, pentru că modelul ei critic de libertate a devenit indezirabil și pentru dictatorii de modă nouă, în a căror suită cară trena, din nou, mulți intelectuali și mulți scriitori de curte.

Șirul lor de tranzacții și de complicități non-etice le apără pozițiile personale privilegiate în taxinomiile oficiale, deși au un efect dezastruos pentru problemele normative ale societății. Civilizația axiologică românească poate să mai aștepte, căci merge și așa.

Controversele actuale dintre intelectualii critici și intelectualii organici nu produc altceva decât zgomot, în timp ce imaginea publică a intelectualului se rostogolește către rigole, sub pașii zglobii ai noilor generații, în marșul lor mai departe, fără intelectuali.